Sign in RomPortal Forum Sign in | Join | Help

Tags

No tags have been created or used yet.
I was also a Child!

 

I was also a Child!

 

Esti copil? Fii mandru si nu spune nimanui ca intelegi totul... zambeste, pentru ca zambetul tau va insemna mai mult decat sfatul parintilor tai...
Esti matur?  Fii mandru si nu spune nimanui ca "a intelege totul" inseamna a intelege doar cea mai frumoasa parte din viata...

 

 

Sunt aici ca sa-ti spun... ca sa te fac sa te gadili sub coasta singur si sa-ti lasi zambetul sa ti se aprinda pe buze.
Sunt aici... ca sa-ti scormonesc in adancul pielii bratelor tale si sa te fac sa le ridici in vant si sa le lasi sa fluture ca steagurile singurei noastre victorii.
Pacea... iubirea...
Ne cautam in buzunare cu totii si ne dam seama ca totul ne-a fost furat de destin.
Sa lasam o lacrima? Ar fi prea putin. Mai bine sa ne scoatem ghiarele si sa facem pasul in directia spre care n-am avut nicoiodata curajul sa pasim. Inainte!
Ziua de maine e aici, acum, la noi in brate... si o leganam dintr-un colt in altul fara sa ne dam seama ca trecem prin ea.

Amintiri... si prezentul ne ingroapa picioarele in cenusa. Gandul ne apasa capul sub valurile marii. Spernata ni se impleticeste in jurul picioarelor.... si un pescarus ne spune...
Am trecut cu totii prin capcana vietii si putini am reusit sa iesim din ea.
Lumea e la locul ei, ca in fiecare dimineata, ca in fiecare primvara... cu ghioceii in mana. La fel de mare si la fel de rotunda dar totusi asa vesela cum pare, curge sange din ea. Ce ne facem? Ramanem pe loc sau mergem sa o afruntam impreuna?
Un cuvant in loc de virgula, oftam in locul unui punct. Propozitia trebuie sa continue.  Chipul ti se apleaca si gatul tau sughita.  Venele din care ne-au inflorit cuvintelr ne raman intre dinti ... inainte sa fie lasate sa spuna.
E nedrept, e necinstit, e deplasat dar trebuie sa pasim inainte si sa ignoram ochii care ne-au spus ca viata e atat de fericita cand de fapt seamana cu un "degeaba" sfant, rupt din cartile sfinte.

Ma intreb cum privesti o femeie care se zbate intre iubire si regret pe patul unui spital doar ca sa dea viata unui nou Shakespeare sau poate unui nou criminal in serie.
Ochii ti se inmoaie.. O mama ramane o mama totusi, un copil restul...
E crud, e fals... e trecutul care mi-a rontait hainele, viitorul care imi aseaza ridurile pe frunte. E prezentul din care nu pot sa fac parte, mereu, pentru ca trebuie sa las loc celorlalti sa ma iubeasca, in amintirea mea.
Cum e sa privesti o femeie insarcinata in ochii sai? Privirea te da de gol, atata admiratie, atatea felicitari care iti ineca sufletul, atatea urari si atatea sperante.
Dar imagineaza-ti ca Dumnezeu s-ar apleca pe genunchii sai si ti-ar spune la ureche ca aceasta femeie isi va pierde viata maine.
Cum dracu ai mai privi in ochi aceasta femeie... aceasta femeie care isi pune la cale viitorul iubirii sale, un copil, o viata pentru care e dipusa sa  faca totul ca aceasta sa se termine fericita.
Dar ce viata. Ce fericire?
Oamenii si-au uitat mainile in buzunare. 
Vocea lor face zgomot  desi ochii urechilor noastre sunt orbi, disperarea lor ne picteaza optimismul cu alb si negru in cele mai colorate idei pe care l-am avut vreodata.

Sa vina ploaia, si-apoi curcubeul... si-apoi vom vorbi din nou, vom da din gura cum dadeau actorii din filmele vietii noastre.

Vom ridica sprancenele?  Nu ca sa ne miram, ci ca sa lasam spatiu ochilor sa vada adevarul pe care il construim zi de zi pentru noi.
Ai mai vazut frunza din copac care sa cada primavara?
NU!
In panza de paianjen, pe limba unui corb, printre arpipile unui fluture prins intre degetele unui copil nevinovat, imi dau viata in schimbul unei clipe de fericire.
Un moment in care din omoplati ar putea rasari aripi, din gura sa nu-mi mai curga sange si noroi. Si inima sa-mi bata la fel ca prima oara.

Sunt la capatul puterilor mele iar stiloul imi scheauna intre degete. Il strang prea mult, sau ii dau libertatea de care are nevoie, e acelasi lucru... Cuvintele dau voie sangelui meu sa curga atat timp cat va fi nevoie. Atat timp cat voi fi aici... trist sau fericit. E aceeasi viata. Aceeasi stare de spirit.



Si-o sa plang..... dar o sa trag mereu macar pentru ca am fost odata copil!!!


 

 

 

P.S.  Nu-mi apartin cuvintele  ,dar mi-au placut mult

Posted: Tuesday, July 18, 2006 8:15 PM by anouk

Comments

Leona said:

Copil mic, in lumea de azi, in viatza pe care o traim, doar un copil poate fi considerat pur, zambetul lui va fi mereu sincer, lacrimile lui vor fi doar de durere, si rasul lui doar de bucurie. Totul este asa cum ar trebui sa fie mereu, dar viatza este mult pre cruda si prea dura si din acel mic copil mai tarziu vom vedea un zambet amar in coltzul gurii, un ocean de lacrimi si puritatea lui patata de mocirla in care traim.

Frumoase cuvinte, si triste, dar ce-i drept reale.
Fie ca toata viatza sa ramai un inger copil mic si zambetul tau sa itzi lumineze mereu chipul. :P
# July 18, 2006 4:07 PM
Anonymous comments are disabled