People are afraid of themselves, of their own reality; their feelings most of all. People talk about how great love is, but that's bullshit. Love hurts. Feelings are disturbing. People are taught that pain is evil and dangerous. How can they deal with love if they're afraid to feel? Pain is meant to wake us up. People try to hide their pain. But they're wrong. Pain is something to carry, like a radio. You feel your strength in the experience of pain. It's all in how you carry it. That's what matters. Pain is a feeling. Your feelings are a part of you. Your own reality. If you feel ashamed of them, and hide them, you're letting society destroy your reality. You should stand up for your right to feel your pain"
Si daca doare, sa doara. De-acolo de unde se naste durerea cand coastele ti se strang si iti apasa stomacul pentru ca ai muscat intr-o zi, din iubire. Indigestie? Legat la ochi, ca orice visator cu biletelul pe care ti l-a lasat pe cealalta perna, ne trezim dimineata ca sa ni se propteasca in gat cuvintele care descriu cea mai trista despartire. Inghit. Inghiti... pentru ca maine a trebuit sa semene cu nicaieri. Mai putin, mai sarac.. trupul ni se apleaca chiar daca sufletul ne-a stat drept mereu. Doare! Si cand te doare nu poti sa taci. Nu poti sa mergi dar nici sa stai pe loc nu poti. Intr-un fel sau altul, intepeniti intre doua secunde ne pierdem timpul (viata) sa intelegem de ce trebuie sa curga sange cand doare si de ce trebuie sa doara cand curge sange dar mai ales atunci cand ne intrebam DE CE TREBUIE SA PIERDEM TIMPUL!
If love is a matter of time and life a matter of love... then pain it's only a matter
Behind every eyes there's already an image. Behind every ears there's already a sound. Behind every fact... there's already a thought as behind the present there's a past.
We still live inside ourselves after so many generations... crouching under the truth of life, disappearing in love dreams and giving everything in exchange to survive another day... probably not because we love life but because we are more affraid of death.
Young or Old, we both share the same deceptions.
A kid is sad for not getting a candy as an old man who got loads of candies is getting sad for not being able to taste them. Happy or Sad, it's seems to be a mood which defines the moment... you just can't be happy if you never got sad and you can't be sad if you never got happy. Yeah here in the middle of life... the mood is random... just a matter of time as life could have been just a matter of mood but it's not... unfortunately and here lay our worries again.
When your horizons are on fire, your mind is still confused in the labyrinth of desires, the dawns hunt the darkness of your endless nights and all your nightmares collapse... one morning. You fall in love just because you saw her shoulders crossing your deepest thoughts and left a scar in your consicence. And then you fucking wake up like you just had a miracle in your sleep. She may be your neighbour, your classmate, your roommate or the woman you had never seen before. It's time to fall in love and when it's time to fall in love there is no chance to escape. Have it you mad man!
Love story. Now you feel ready to give and recieve. You spread your arms at every blowing breeze hoping she would come and drown in your hug as a drop of rain that you squeeze in your fist. Your heart sings as never and your lungs walls are getting painted with her skin's perfume. It looks like you got all the abbilities to prove you can handle the Earth but often a woman's heart means more than the Earth. That's love! The impossibillity to show how much you can do for her but always keep staying persevering.
Beyond love there's the hasard. Beyond life there's always another life as beyond present there's the future. Beyond the future there's silence... and behind that silence we stay hidden forever!
Crezi in ziua de azi?Ok ,si eu cred ...dar de ce nu crezi in ziua de maine,in care nisi eu nu cred
Curaj? A pasi innainte, nu e decat cea mai frumoasa dovada ca exista un viitor. Curajul e singura arma cu care putem face fata realitatii, mai ales cand instinctul ne minte.
1Inainte... pare a nu fi capatul aventurii in care mamele noastre ne-au aruncat. Cuvantul inainte, vrea sa insemne ceva mai mult.
Nu mai speri, dar crezi! Nu mai crezi, dar speri. Si vrand-nevrand... mergi inainte .Esti puternic, dar mai fricos decat te credeam. Esti pus in fata zilei de maine! Nimic mai mult decat un gand optimist, si totul va trece neobservat. Crezi in Dumnzezu? Nu mai poti... stiu, nici eu nu mai pot... dar crezi in tine, la fel ca si mine... Inainte, uneori, nu inseamna degeaba si de aceea trebuie sa continuam. Impreuna sau nu.. vietile noastre sunt martorii adevarului care se intampla azi si care va continua maine. Despre restul de zile care a mai ramas nu stiu nimic, dar nici tu nu stii si din aceasta cauza trebuie sa mi te alaturi. Prezenta ta nu imi va da forta cu care pot spune ca voi reusi, dar imi va da raspunsul, in ziua in care voi pierde si in care ma voi intreba daca am luptat singur! Atunci imi voi aminti de tine! Imi voi aminti de mine si-o sa-ti multumesc pentru ca doar datorita tie voi poate mai linistit ca niciodata. Singuratatea e cea mai bolnava forma in care o fiinta umana se recunoaste neputicnioasa.
Iubirea, o sansa pe care am pierdut-o cu toii cand am vrut sa fim mai mult decat am putut, iar ziua de maine, niciodata un nou inceput.
Maine poate va fi locul din care vom putea privi in urma si regreta fiecare zambet pe care buzele noastre n-au stiut sa-l arate. Maine va fi locul din care nu vom reusi sa ne intoarcem fara sa ne asezam in genunchi ca sa recunoastem ca am fost ceva mai putin decat nimic. Maine... va fi locul in care vom ajunge si din care nu vom mai regasi niciodata cel mai frumos lucru care ni s-a intamplat.... copilaria. Maine... va fi locul... si imi dau lacrimile, nu mai pot nici macar sa scriu... dar chiar... va fi locul in care poate vom ajunge dupa o zi traita azi, si din care nu vom putea demonstra nici macar ca am existat.
Maine... e sfarsitul! Indiferent ca e vorba despre sfarsitul unei tragedii, sau despre un miracol! Maine va schimba totul!
I was also a Child!
Esti copil? Fii mandru si nu spune nimanui ca intelegi totul... zambeste, pentru ca zambetul tau va insemna mai mult decat sfatul parintilor tai...
Esti matur? Fii mandru si nu spune nimanui ca "a intelege totul" inseamna a intelege doar cea mai frumoasa parte din viata...
Sunt aici ca sa-ti spun... ca sa te fac sa te gadili sub coasta singur si sa-ti lasi zambetul sa ti se aprinda pe buze.
Sunt aici... ca sa-ti scormonesc in adancul pielii bratelor tale si sa te fac sa le ridici in vant si sa le lasi sa fluture ca steagurile singurei noastre victorii.
Pacea... iubirea...
Ne cautam in buzunare cu totii si ne dam seama ca totul ne-a fost furat de destin.
Sa lasam o lacrima? Ar fi prea putin. Mai bine sa ne scoatem ghiarele si sa facem pasul in directia spre care n-am avut nicoiodata curajul sa pasim. Inainte!
Ziua de maine e aici, acum, la noi in brate... si o leganam dintr-un colt in altul fara sa ne dam seama ca trecem prin ea.
Amintiri... si prezentul ne ingroapa picioarele in cenusa. Gandul ne apasa capul sub valurile marii. Spernata ni se impleticeste in jurul picioarelor.... si un pescarus ne spune...
Am trecut cu totii prin capcana vietii si putini am reusit sa iesim din ea.
Lumea e la locul ei, ca in fiecare dimineata, ca in fiecare primvara... cu ghioceii in mana. La fel de mare si la fel de rotunda dar totusi asa vesela cum pare, curge sange din ea. Ce ne facem? Ramanem pe loc sau mergem sa o afruntam impreuna?Un cuvant in loc de virgula, oftam in locul unui punct. Propozitia trebuie sa continue. Chipul ti se apleaca si gatul tau sughita. Venele din care ne-au inflorit cuvintelr ne raman intre dinti ... inainte sa fie lasate sa spuna.
E nedrept, e necinstit, e deplasat dar trebuie sa pasim inainte si sa ignoram ochii care ne-au spus ca viata e atat de fericita cand de fapt seamana cu un "degeaba" sfant, rupt din cartile sfinte.
Ma intreb cum privesti o femeie care se zbate intre iubire si regret pe patul unui spital doar ca sa dea viata unui nou Shakespeare sau poate unui nou criminal in serie.
Ochii ti se inmoaie.. O mama ramane o mama totusi, un copil restul...
E crud, e fals... e trecutul care mi-a rontait hainele, viitorul care imi aseaza ridurile pe frunte. E prezentul din care nu pot sa fac parte, mereu, pentru ca trebuie sa las loc celorlalti sa ma iubeasca, in amintirea mea.
Cum e sa privesti o femeie insarcinata in ochii sai? Privirea te da de gol, atata admiratie, atatea felicitari care iti ineca sufletul, atatea urari si atatea sperante.
Dar imagineaza-ti ca Dumnezeu s-ar apleca pe genunchii sai si ti-ar spune la ureche ca aceasta femeie isi va pierde viata maine.
Cum dracu ai mai privi in ochi aceasta femeie... aceasta femeie care isi pune la cale viitorul iubirii sale, un copil, o viata pentru care e dipusa sa faca totul ca aceasta sa se termine fericita.
Dar ce viata. Ce fericire?
Oamenii si-au uitat mainile in buzunare. Vocea lor face zgomot desi ochii urechilor noastre sunt orbi, disperarea lor ne picteaza optimismul cu alb si negru in cele mai colorate idei pe care l-am avut vreodata.
Sa vina ploaia, si-apoi curcubeul... si-apoi vom vorbi din nou, vom da din gura cum dadeau actorii din filmele vietii noastre.
Vom ridica sprancenele? Nu ca sa ne miram, ci ca sa lasam spatiu ochilor sa vada adevarul pe care il construim zi de zi pentru noi.
Ai mai vazut frunza din copac care sa cada primavara?
NU!
In panza de paianjen, pe limba unui corb, printre arpipile unui fluture prins intre degetele unui copil nevinovat, imi dau viata in schimbul unei clipe de fericire.
Un moment in care din omoplati ar putea rasari aripi, din gura sa nu-mi mai curga sange si noroi. Si inima sa-mi bata la fel ca prima oara.
Sunt la capatul puterilor mele iar stiloul imi scheauna intre degete. Il strang prea mult, sau ii dau libertatea de care are nevoie, e acelasi lucru... Cuvintele dau voie sangelui meu sa curga atat timp cat va fi nevoie. Atat timp cat voi fi aici... trist sau fericit. E aceeasi viata. Aceeasi stare de spirit.
Si-o sa plang..... dar o sa trag mereu macar pentru ca am fost odata copil!!!
P.S. Nu-mi apartin cuvintele ,dar mi-au placut mult