L-am pierdut pe tati la o virsta destul de frageda, 17 ani...Eram in anul 3 la liceul militar "Mihai Viteazul" din Alba Iulia.

In vacanta de Paste eu si cu tati am croit o poveste ca sa pot veni acasa in permisie, sa mergem la cules cirese de mai.

Ca el e bolnav, samd...

Eram in tabara militara la aproximativ trei kilometri de liceu, intr-o padure! Corturi, patrule, the whole nine yards! 

Cind comandantul de companie m-a chemat la el si mi-a dat ordin sa ma prezint la comandantul liceului in pas alergator

( trei kilometri!) am crezut ca o sa fiu pedepsit pentru ceva ( n-am fost un sfint! )

In biroul comandantului inghetasem de frica: m-a tinut in picioare cel putin zece minute fara sa zica un cuvint!...

Apoi mi-a spus ca trebuie sa ma duc acasa pentru ca tatal meu e bolnav si ca am o permisie de o saptamina.

Primul lucru la care m-am gindit a fost: Ura!!! Chestia noastra a reusit!!! 

Am iesit val -virtej din biroul comandantului, mi-am facut bagajul si am plecat spre gara!

Am ajuns la gara, am cumparat un supliment  pentru rapid  (  foaia de drum  era  pentru  personal  ).

SIngura problema acum era faptul ca aveam patru ore de asteptat, asa ca m-am hotarit sa ma duc sa vad un film.

Zis si facut! Am cumparat un bilet si in timp ce asteptam m-am hotarit sa sun acasa. ( la un vecin pentru ca noi nu

aveam telefon. Mi-a raspuns cel mai mic dintre copiii familiei, Danut (opt ani si ceva) I-am spus ca vreau sa vorbesc

cu tati. Raspunsul lui a fost:

NENEA GHEORGHE A MURIT!

.........................................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................

M-am trezit la realitate sapte ore mai tirziu, in tren, in drum spre casa, fara cascheta, fara veston, fara bagaje, plin

de noroi si zgirieturi...Firul realitatii se rupsese undeva...

Incerc si azi sa-l reiinod dar nu pot!!!

PENTRU TOTI CARE AU FAVOAREA DE A AVEA TATI INCA IN VIATA, VA ROG SA VA RUGATI LUI DUMNEZEU

SA-I TINA TOT ASA PENTRU VESNICIE!!

TOTODATA, VA ROG SA ASCULTATI ACEASTA MELODIE CARE MA FACE SA PLING DE CITE ORI O ASCULT!

http://youtube.com/watch?v=qM44eouOhbI 

---

If you always do what you always did, you'll always get what you always got!

Nici nu am apucat sa ajung la melodie si mi-au dat lacrimile citindu-ti povestea. Imi pare rau.....

La multi ani tuturor taticilor si o zi cat mai frumoasa!

Buna,

Imi pare tare rau! Nu trebuie sa uiti decat ceea ce te raneste...; tine in suflet si aminteste-ti intotdeauna de clipele frumoase pe care le-ai avut alaturi de tatal tau.

D-zeu sa-l odihneasca  in pace!

Tocmai azi cand eram atat de trista, am gasit aceste randuri,...si vreau stii cat de bine te inteleg; Tatal meu traieste inca, dar este atat de departe...si azi parca este si mai departe decat de obicei.

Ma gasesc cateodata atat de trista pentru cei ce m-au facut; imi sunt atat de dragi si imi lipsesc atat de mult incat ma rog la D-zeu sa-i tina sanatosi si aproape de mine mereu.

N-as vrea sa-i vad cum se duc sau cum  se sting.Mi-e atat de frica sa ajung la momentul acela...!D-zeu sa-i tina sanatosi!

DA- ma rog la D-zeu intotdeauna pentru parintii mei, dar pentru ca tati este bolnav (si mult mai in varsta decat mama), parca sufletul meu plange cand ma gandesc ca va trebui sa plece acolo SUS iar eu am sa fiu la fel de departe, insa cu o mare diferenta...n-am sa pot face absolut nimic sa ajung langa el si sa-l strang in brate tare tare-

am sa pot doar sa-i vad lumina din ochii si caldura din inima.

Amintiri pline de fericire si dragoste, ani, vremuri  incomparabil de frumoase, sentimente mai presus de orice...este tot ce pot spune cand ma gandesc la parintii mei!

Happy Father's day!

Va iubesc parintii mei dragi!

 

 

 

 

---

A.A.M.

D-zeu sa-l odihneasca in pace...

Nici eu nu am tata si citinduti povestea,mai facut sa ma gandesc la tatal meu scump...

Si eu mi-am pierdut tatal la o varsta fragede la 12 ani si vestea la noi,,eu si mama mea,,a fost un pic asimilara a povesti tale .

Eu si mama mea il asteptam pe tatal meu sa vina de la munca...mama mea ai facea intodeauna cafeaua tatalui meu ininte de a ajunge acasa

in jurul orei 4 dupa amiaza...

Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost astazi,satateam la masa din sufragerie in fata mamei mele si deodata mama incepe sa-si faca griji

ca ceasul se facuse 4.15 si nu era normal ca tata sa inarzie de la munca zic asta ptr ca tata muncea aproape de casa...

Si ce crezi cineva suna la usa,mama mea a inceput sa rada spunand dute si deschide ca tati a venit...cand am deschis nu era tati

era sora mamei mele imbracata in negru si plangand...mama a sarit in sus si a intrebat cine sa dus?fratele nostru?

Raspunsul matusi mele a fost nu si atunci mama a inceput sa planga in hohote pentru ca sora ei ia spun,,costica,,adica taticul meu....

Restul ce sa iti mai spun ca a fost super greu ptr ca dupa 2 luni apreope ca imi pierd si mama dar multumesc lui D-zeu ca nea dat putere

sa trecem cu bine...

Si sa sti ca cele mai minunate amintiri care le am sunt cu tatal meu si cat de mult ma iubea .

Ieri am fost la o mica petrecere si am auzit ce tatal ia spun fiului sau...tatal ia multumit ptr petrecere si ia spus ca cel mai minunat

cadou care la primit el dica fiul sau..

Si ferice de cei ce isi pretuiesc parinti cat sunt in viata ca atunci cand nu mai sunt e prea tarziu...

Am sa ascult melodia...

Condoleantele mele pentru tatal tau. 

---

mary jo visite www.quebec2you.com

Mersi ptr melodie e superba si mia ajuns la inima....si mia dat lacrimile se incandreaza in ce era atunci odata...

---

mary jo visite www.quebec2you.com