CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND MORI? "Acasa cu Domnul" (2 Corinteni 4:16-5:10) ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice. Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el. Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup." Daca nu esti credincios, scopul acestor mesaje este de a te trezi din somnul indiferentei la intrebarea mortii, a vesniciei si pentru a te motiva sa-L consideri pe Isus Hristos ca singura cale spre viata vesnica si singura scapare de iad si moarte vesnica. ,,Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin mine" (Ioan 14:6). Nu este alta cale catre Dumnezeu. In aceasta predica voi incerca sa raspund, cu Scriptura, intrebarii ,,Ce se intampla imediat dupa momentul mortii?" In urmatoarele patru saptamani intrebarile vor fi: Ce vi se va intampla odata cu venirea lui Hristos? Ce li se vor intampla credinciosilor la Judecata? Care este locul nostru final: un cer indepartat sau un pamant nou unde leii si mieii vor convietui impreuna in pace? Care este cel mai esential pod ce leaga dintre aceasta viata de cea viitoare? Exista o lunga lista de motive a faptului ca aceasta tema pare mai degraba cruciala pentru mine spre atentia noastra. Sa mentionez cateva dintre ele: (1) Posibilitatile de bucurie si nefericire dupa moarte sunt de mii de ori mai mari decat in putinii ani pe acest pamant inainte de a trece din aceasta viata. Biblia compara aceasta viata cu un abur care se arata atunci cand respiri intr-o dimineata de iarna si pe urma dispare (Iacov 4:14). Biblia descrie momentul dupa moarte ca ,,vecii vecilor." Nu doar una sau doua vesnicii de o mie de ani, ci vecii vecilor; mii si mii de secole (Apocalipsa 14:11). Conteaza enorm de mult ceea ce ti se intampla dupa ce mori. (2) Aceasta tema ne obliga sa ne punem intrebarea daca credinta noastra este una reala, substantiala, biblica, credinta obiectiva, realitate din interior inspre suprafata. Si anume, daca aceasta este credinta noastra in Dumnezeu sau este mai mult o experienta subiectiva de sentimente si ganduri interioare care functioneaza doar ca o perna emotionala care sa inmoaie incercarile vietii si sa ne furnizeze o retea de prieteni. Intalnirea cu vesnicia are un efect uimitor de a ne dezmetici din iluziile religioase. (3) Gandul la moarte si vesnicie ne ajuta sa Il pastram pe Dumnezeu ca centru al vietilor noastre testandu-ne daca iubim mai mult lumea aceasta decat pe Dumnezeu. Ne da gandul mortii mai multa suferinta pierzand ceea ce iubim pe pamant decat bucurie si castigandu-L pe Hristos? (4) Cand adevarul biblic al acestei teme te constrange, el de fapt te elibereaza de teama si iti da curaj de a trai cea mai radicala, auto-jertfitoare viata de dragoste. Persoana care poate cu adevarat sa spuna ,,a muri este un castig" va putea, ca nimeni altcineva, sa spuna ,,a trai este Hristos" (Filipeni 1:21). Dar daca nu poti spune ,,a muri este un castig", atunci probabil vei spune, intr-un fel sau altul, ,,Sa mancam, sa bem si sa ne casatorim, caci maine murim" (1 Corinteni 15:32). Este esential sa fii sigur de ceea ce se intampla cand mori, ca si credincios in Hristos, pentru imbarbatarea de zi cu zi si pentru a nu cadea de oboseala in suferinta si sanatatea tot mai redusa a acestei vieti. Aceasta ne aduce la textul nostru: Ceea ce face apostolul Pavel in 2 Corinteni 4:16 - 5:10 arata corintenilor motivul pentru care el nu cade de oboseala in ciuda tuturor necazurilor si intristarilor (4:8- 12). In special in privinta faptului de a sti ca va muri; trupul sau se degrada, el era tot mai bolnav. Sa privim in 2 Corinteni 4:16 - ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala.. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi." Este absolut vital sa nu cadem de oboseala. Unii dintre voi au primit o asemenea lovitura fizica, financiara si relationala incat ati fost deseori tentati sa ,,cadeti de oboseala"; sa renuntati. Sa spuneti ,,Nu se merita." ,,Que sera, sera" (Ce va fi, va fi). ,,Cui ii pasa?" Pavel a intampinat aceeasi tentatie (v. 8-12) iar de acest text tine una dintre motivele pentru care nu a cazut de oboseala. Pentru a arata ca acesta este cu adevarat un fapt crucial in acest punct, priviti in versetul 6 si 8 din capitolul cinci care tine de acelasi sir de ganduri. Versetul 6: ,,Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere..." Versetul 8: ,,Suntem plini de incredere..." Vom reveni la aceste versete la momentul potrivit, dar important acum este sa va arat ca ceea ce face Pavel aici este sa puna temeliile trairii cu incredere si fara a cadea de oboseala. Acesta este efectul care as vrea sa-l aiba asupra voastra. Acum sa ne intoarcem la 4:16 si sa urmarim sirul gandurilor sale pentru a vedea ce il ameninta pe Pavel sa cada de oboseala si sa-si piarda increderea, si ce anume il retine de la a cadea de oboseala. Versetul 16: ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece..." Aici este amenintarea cu care avea de a face: trupul sau - ,,omul de afara" - se trece, se degradeaza.. El nu mai putea vedea la fel (si probabil ca nu existau ochelari). El nu mai auzea la fel. Nu se mai refacea dupa lovituri la fel ca in trecut. Puterea cu care mergea din oras in oras nu il mai tinea cum obisnuia. El isi vede ridurile de pe fata si pe gat. Memoria nu ii mai e la fel de buna. Incheieturile ii amortesc cand sta in picioare. Cu alte cuvinte, el stie, ca oricare altul, va muri. Omul sau din afara se degradeaza, decade. Aceasta este amenintarea la curajul si bucuria sa. De ce nu cade de oboseala? Prima parte a raspunsului o gasim din nou in versetul 16: ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi." El nu cade de oboseala fiindca zi de zi, inima lui, omul sau din afara, este reinnoit. Daca trupul sau uzat tinde de a-l face sa cada de oboseala, altceva tinde sa-l faca sa-si gaseasca odihna. Ce anume? Odihna sa, inima sa innoita vine de la ceva foarte ciudat: vine de la privirea spre lucrurile care nu se vad. Versetul 18: ,,Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice." Acesta este modul in care Pavel nu cadea de oboseala: privind la lucrurile care nu se vad.