Domnite si Domni, Vad ca domnii Americani se preocupa iarasi de problema avorturilor. Nu mi-am format o opinie d.p.d.v. religios, poate ne ajuta cineva.

---

A point is that which has no part.

Sint convinsa ca vor fi si opinii bazate pt conceptul religios. Eu ma abtin sa merg acolo, ma opresc la aspectul MORAL. Cred ca oricine recunoaste ca-i gresit sa ucizi, si peste tot se pedepseste crima. Intrebarea mea e cind incepe viata? E fetusul considerat o persoana? Personal cred ca chiar si dpdv stiintific se poate demonstra ca fetusul e o persoana. Ca sa nu spun ca e o persoana lipsita de aparare, mai ales din partea celor/celei care ar trebui sa fie primii s-o protejeze. In cazul asta vi se pare aberant ca unii sa fie impotriva avortului? Nu sint aberanta si spun ca uneori exista ratiuni solide pt a accepta avortul ca o solutie. Dar a considera avortul ca solutie pt lipsa noastra de responsabilitate, mi se pare inadmisibil. Si asta cu atit mai mult cit in societatile civilizate rata natalitatii scade vertiginos, si tot mai multe cupluri adopta copii. As mai mentiona ca nici macar pt mama avortul nu aduce un avantaj. Pe linga problemele psihologice, intervin conditii medicale ca urmare a intreruperii unui proces fiziologic normal. Si in ultimul rind, dar nu ca importanta, ma intreb care mama, care si-a vazut nou nascutul, si aproape nu a putut crede ca minunatia aia e parte din trupul si sufletul ei, poate  recurge la avort. Copiii sint cel mai minunat dar pe care noi adultii il primim. Nu-i usor (nici material si nici fizic/psihic) sa cresti un copil, dar nimic pe lumea asta nu se poate compara cu bucuria de a fi parinte.

Garbova, de acord. Dar oare o fata de 18 ani care s-a lasat si ea dusa de pornirea inimi crezand ca l-a gasit pe EL, care el se dovedeste ar fi un simplu el si atat care nu prea are de gand sa intemeieze o familie... ce va face fata aia? Adio cariera, adio casatorie din dragoste, adio demnitate - toata lumea se va uta la ea ca una care a avut un ***... Oare are societatea sau chiar Dumnezeu dreptul sa ii interzica sa avorteze?

---

A point is that which has no part.

De acord cu tine pina la un anumit punct. Vorbind de america, nu cred ca asa se pune problema. Si hai s-o luam pe puncte: Cariera - da, cred ca-i va fi mai greu, dar nu imposibil. Si apoi cred ca cel putin aici sint destule organizatii care ofera tot soiul de sprijin. Si de obicei conselingul le ofera solutia adoptiei. Unele o accepta, altele prefera sa-si creasca singure copilul. Casatorie din dragoste - nici nu se pune problema ca nu-si va gasi pe alesul inimii ei doar pt ca la 18 ani a fost naiva, chiar si daca ea-si creste copilul. Demnitate- de ce demnitate vorbesti? Important e sa-si asume cu demintatre  sarcinile ce-i revin. Nimeni, nimeni in america zilelor noastre n-o va judeca pt asta. Daca societatea are dreptul sa-i intrezica avortul? Nu stiu, dar ma gindesc ca din moment ce sociatatea ne intrezice atitea, ca altfel cum vom convietui, de ce nu si asta? Bunul Dumnezeu ne judeca pe fiecare si noi nu-i stim criteriile. Euclid, te vad  un tata grijuliu, speriat de ce li se poate intimpla fetelor lui. Te admir, si din tot sufletul iti doresc sa nu treci prin asa ceva. Dar sa stii ca sint lucruri mult mai grave care li se pot intimpla copiilor nostri, probleme de sanatate, ori comportamentale. Am in familie un examplu. Unul din fratii mei a murit cu 2 saptamini inainte de nunta. La putin timp am aflat ca logodnica era insarcinata in luna a doua. A ales sa pastreze copilul spre "disperarea" parintilor ei, care nici in ziua de astazi nu au iertat-o complet. Pt noi a fost sacrificul suprem, dovada de iubire pe care ea o aducea in memoria fratelui meu. Noi am pierdut un frate, dar am cistgat o sora si-un nepot. Cel mai drag nepot mie. Nimeni nu i-a cerut sa faca ce a facut, si sint convinsa ca in societatea din Ro de-acum 20 de ani, a avut de suportat uneori oprobiul public. In ochii mei a fost, si este o eroina.

Girbova:

Copiii sint cel mai minunat dar pe care noi adultii il primim.

Sunt de acord cu tine... dar.... as face o completare , atunci cand ne dorim acest dar.

Uite cazul dat de Euclid, cand mama, tanara si naiva..... dusa de val... calca pe bec... Nu mi se pare corect ca acel copil sa platesca pentru greseala ei. Spun asta in cazurile in care copii nascuti din greseala ajung in orfelinate... sunt condamnati sa aiba o viata mizera. Din punctul meu de vedere este mai imoral pentru mama sa-l lase sa traiasca ....atata timp cat stie ca nu-i poate oferi un camin (in adevaratul sens al cuvantului).

Problema se poate pune si altfel, refuzam acest dar si folosind anticonceptionale sau alte mijloace.... Este moral? Ce sa facem, sa procedam ca pe vremuri si sa nastem atatia copii cat ne-a dat Domnul?

Sa mai pomenesc de copiii nedoriti nascuti pe vremea lui Ceausescu? Cati mai sufera inca si acum si pe langa ei si familiile lor (eu am un asemena caz in familie si stiu bine ce inseamna).? Copii nascuti cu probleme, despre care se stia inca din timpul sarcinii cam ce riscuri apar la nastere?

Parerea mea este ca este un drept al femeii sa poata sa decida ea ce si cum(sau impreuna cu tatal cand acesta e dispus), nu altii pentru ea.

Cred ca sunt putin in afara subiectului , Euclid pusese intrebarea din punct de vedere crestin. Parerea mea este ca lucrurile au evoluat MULT .... si a trai in ziua de azi respectand religia intocmai.... este ceva imposibil. E doar parerea mea. Nu vreau sa intru in polemici pe aceasta tema.

 

 

Olivia, iti respect parerea, mai ales ca chiar nu stiu ce sa spun despre ce-i in tara. Euclid se referea la america. Trist e ca in tara, nimeni nu mai tine socoteala avorturilor, si-s la ordinea zilei ca si pedichiura. Daca e drept ca un copil sa plateasca pt greselile mamei? Stim cu totii raspunsul: nu. Dar mie mi se pare ca el, copilul plateste oricum, indiferent daca traieste ori moare. Despre copiii handicapati, ce sa-ti spun? In tara e un stigmat pe care fiecare incearca sa-l ascunda pe cit poate. Aici, cei mai multi sint tratati cu demnitate si dragoste. Faptul ca intr-o familie exista un copil handicapat nu-i o stigma. Pina la urma fiecare din noi isi duce crucea cum stie mai bine.

Mai exista un caz..acela al violului...ce faci cand rezultatul e un copil? Si conform cu legile americane tatal are aceleasi drepturi ca si mama si vrea sa le exercite...atunci mama va trebui sa suporte toata viata amintirea acelui viol prin prezenta constanta a tatalui in viata copilului?

---

Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si atunci omul zice: "Acesta este punctul meu de vedere".

"Nu sint aberanta si spun ca uneori exista ratiuni solide pt a accepta avortul ca o solutie."

Marioana, cred ca deja am spus ca exista exceptii: viol, incest, ratiuni medicale. Si sa stiti ca sint prevazute in lege. Cit despre "dreptul tatalui" in cazul unui viol, nu cred ca exista vreo lege care sa sustina asa ceva. In acest caz se vorbeste de "agresor", nu de tata. Cit despre amintirea violului, sa stii ca, cu ori fara copil, toata viata isi va aminti atrocitatea ce i s-a intimplat.

Nivelul de dezvoltare al unei societatzi nu creste odata cu numarul componentilor acesteia. :)

---

Emanuelle

Girbova:

Si apoi cred ca cel putin aici sint destule organizatii care ofera tot soiul de sprijin. Si de obicei conselingul le ofera solutia adoptiei. Unele o accepta, altele prefera sa-si creasca singure copilul. .

Sortul meu lucreaza cu organizatii de genul acesta prin natura functiei pe care o detine si de cele mai multe ori merg cu el si fac munca voluntara pentru ei... Stii care e varianta pe care o ofera ei in cazul in care ceri ajutor in primele 3luni de sarcina? Avort gratuit si stii de ce? pentru ca nu au fonduri! Sunt in jur de 4-5centre in Wayne Conty iar resursele lor sunt limitate.  Aceste centre traiesc din donatii.  Se confrunta cu lipsa de educatie sexuala a negrilor din zona iar singura soilutie e sugestia avortului.

In cazul in care sarcina e avansata sansele ca micutul sa fie adoptat sunt minime... nimeni nu vrea copii negrii... suna infiorator dar e purul adevar... cat despre ajutorul oferit mamei... cateva haine, un telefon si dreptul de a duce copilul in anumite spitale si clinici pediatrice gratuit....

Sper ca majoriattea stiti ca nu in asta consta cresterea unui copil

Sortul meu lucreaza cu organizatii de genul acesta prin natura functiei pe care o detine si de cele mai multe ori merg cu el si fac munca voluntara pentru ei... Stii care e varianta pe care o ofera ei in cazul in care ceri ajutor in primele 3luni de sarcina? Avort gratuit si stii de ce? pentru ca nu au fonduri! Sunt in jur de 4-5centre in Wayne Conty iar resursele lor sunt limitate.  Aceste centre traiesc din donatii.  Se confrunta cu lipsa de educatie sexuala a negrilor din zona iar singura soilutie e sugestia avortului.

In cazul in care sarcina e avansata sansele ca micutul sa fie adoptat sunt minime... nimeni nu vrea copii negrii... suna infiorator dar e purul adevar... cat despre ajutorul oferit mamei... cateva haine, un telefon si dreptul de a duce copilul in anumite spitale si clinici pediatrice gratuit....

Sper ca majoriattea stiti ca nu in asta consta cresterea unui copil

Ca un copil nu se creste din ajutoare cred ca stie oricine. Ca ajutoarele sint bine-venite in astfel de situatii- cu certitudine. Dar pe linaga asta se presupune si ajutorul familiei. Biserica la care merg are o colaborare cu o organizatie. De obicei se doneaza formula, dipers, si asistenta in gasirea unui job/locuinta ieftina. De asemenea si se incearca o educatie proactiva. Necazul cel mare e si aici populatia de culoare nu accepta conditiile. Fiul meu a facut un internship la o organizatie de adoptii, si veti fi surprinse sa constatati ca parintii african-americans refuzau sa dea spre adoptie copiii familiilor albe, iar familiile de culoare nu prea infiau. Personal nu vad solutia in avort, ci in educatie. Probabil ca diferentele de vederi provine din cauza virstei. Nu-mi amintesc cum gindeam despre acest subiect la anii vostrii. Nu existau nici macar destule prezervative, ce sa spun de anticonceptionale care le cumparam la negru din ungaria ori yugoslavia.

Girbova:

 Personal nu vad solutia in avort, ci in educatie. .

de acord.

si poate suna dur, dar in momentul in care se aduce in discutie avortul, este privit in mod gresit, cel putin din punctul meu de vedere. si nu pot sa fiu impotriva sau pentru avort, asa la modul general, indiferent din ce punct de vedere, moral sau religios. fiecare caz are povestea si mai ales cauzele ei....si ar trebui sa se insiste in primul rand pe educatia tinerilor si nu numai (si parintii trebuie sa fie educati, pentru ca sunt destui care habar nu au de unele lucruri si normal ca nu isi vor invata nici copiii)...

si nu o sa spun decat un lucru referitor la aspectul moral al avortului...ca in majoritatea cazurilor unui eventual avort, femeia este necasatorita....daca nu face avort din motive religioase, atunci de ce a ajuns in situatia de a fi insarcinata? pentru ca majoritatea religiilor nu aproba relatii intime inainte de casatorie. si atunci? motivele ar trebui sa fie cu totul altele pentru a lua decizia daca sa faca sau nu avort si nu cele religioase...altfel ar fi ipocrizie.

---

Don't fear The Tiger, just become The Dragon

Garbova, vreau sa te asigur de respectul pe care ti-l port si mai vreau sa stii ca opiniile noastre nu sunt diferite. Ce am incercat mai devreme a fost sa prezint o stare de fapt. Iubesc copiii si imi doresc unul din toata inima asa ca nu sunt tocmai de acord cu avorturile, DAR, cred ca este la latitudinea fiecarui cuplu daca apeleaza la acesta solutie extrema. Uneori nu este momentul potrivit si te rog sa ma crezi ca ii inteleg si ii compatimesc pt ca sunt in situatia dea lua asemenea decizie.

Imi aduc aminte povestea unei prietene din Romania. Avea 14ani, prietenul ei avea 16. A ramas insarcinata si a facut avort. Nu pot sa uit cat de vinovata s-a simtit si inca se simte... atunci, la 14 ani nu stiu cat de mult a realizat dar acum in ultimii ani avea remuscari! Cu toate astea era convisa ca afacut alegerea potrivita. Acum a treminat o facultate, lucreaza la una dintre agentiile de publicitate de prestigiu din Bucuresti si are toata viata inainte... nu stiu daca lucrurile ar fi stat la fel in cazul in care se decidea sa aiba acel copil. Sunt sigura ca ar fi avut sustinerea familiei dar ar fi ajuns acolo unde este acum daca ar fi avut un copil???

Ma bucur nespus ca putem sa ne spunem gindurile fara a ne supara unele pe altele. Georgi, spui ca gindim la fel. Da, cred ca la virsta ta gindeam exact la fel. Acum nu mai cred ca in viata unui cuplu "nu e momentul potrivit pt un copil". Si v-o spun din experienta. Eu am fost prima care a consolat-o pe sora mea cind a recurs la asa ceva. Luase repartitia intr-un sat in Vaslui, sotul ei in Cluj, si nu era nici o speranta imediata. Nefericirea a fost ca au asteptat 9 ani si au cheltuit o avere ca sa aiba drobul lor de aur, desi interventia a fost facuta intr-un spital, "pe caz de boala". Sa va spun cite regrete si cit si-a reprosat? Si acum mai regreta si spune c-a fost cea mai mare greseala din viata ei. Un  alt caz, fiica unei verisoare la 17 ani le-a adus vestea cea mare: e insarcinata-n luna 5 a. Statea in internat, mergea in vacante acasa. Ce era de facut? Practic nimic. Au crescut copilul, au ajutat-o sa-si termine liceul economic, apoi facultatea, acum e directoare adj, la BRD. Cu maritatul a fost putin mai greu, dar pina la urma si-a gasit omul. Si asta-i fiica de tarani, nu cu parinti instruiti. Dar au avut bunul simt, si curajul sa accepte situatia. Si cred ca buna parte din vina in esecul copiilor o poarta parintii. Nu discuta deschis cu copiii, nu sint acolo pt ei. Iar daca greseala e majora, ca in cazul asta se supara foc, si intorc spatele. Ca sa nu spun de ipocrizie. Oare "rezolvind" problema in felul asta nu seamana cu pretentia ca niciodata nu s-a intimplat nimic? In fata cui pozam in inocenti? Nu avem de raspuns decit in fata Bunului Dumnezeu, si aia nimeni nu stie cind va fi, si in fata noastra, si asta-i zilnic. Crezi ca prosperitatea materiala e solutia universala? Eu nu cred. Poata au fost vremuri cind am crezut, dar acum stiu ca linistea si pacea sufleteasca sint mult mai importante. Departe de mine gindul de a poza in erou. Sint un om ca oricare din voi, poate doar cu mai multa experienta de viata. Parintii ne-au educat cum au stiut ei mai bine, dar eu stiu ca nu-i de-ajuns sa asiguri copilului doar partea materiala, ci mai ales cea afectiva. Sa stie ca-i iubim chiar si atunci cind ne supara.

http://www.thestar.com/NASApp/cs/ContentServer?pagename=thestar/Layout/Article_Type1&c=Article&cid=1142203809872&call_pageid=968332188492&col=968793972154&t=TS_Home

O zi trista in momentul in care in USA se incalca prin lege unul din drepturile femeii...si cand te gandesti ca intr-o vreme ei dadeau tonul...

---

Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si atunci omul zice: "Acesta este punctul meu de vedere".

...si nu e decat o pura coincidentza faptul ca se gandesc sa interzica avorturile exact in "timpuri de rastriste"... stiu ei ce stiu, au nevoie de materie prima!

marioana wrote the following post at 03-13-2006 11:39 AM:

unul din drepturile femeii

 

cine si cand i-a dat femeiei dreptul de pruncucidere? cine da dreptul la curvie? cine da dreptul la neascultare si nesupunere? cine da dreptul la mandrie? femeia in general isi ia singura aceste drepturi atunci cand judeca dupa formula : "fac ce vreau cu trupul meu, e viata mea si mi-o traiesc cum vreau; nu sunt obligata sa dau nimanui socoteala; sunt o fiinta libera"

atunci cvand iti iei singur un drept, sau libertatea de a face ceva, intotdeuna o vei face impotriva unei restrictii anterioare.Ratiunea restrictiei primeaza iar drepturile arogate se dovedesc un fiasco in fata Judecatii care sta sa inceapa

poti sa murdaresti cu grafiti poza liderului opozitiei, intr-o statie de metrou, dar asta nu schimba cu nimic raspunderea ta si a tuturor  fata de legislatia in vigoare

---

mp1946ploiesti

Mihai, In primul argumentatiile tale sunt voit exagerate, generalizate si tendentioase. In al doilea rand, legile despre care vorbesti au fost facute de niste BARBATI (batrani, burtoshi, chei si impotenti) nu de catre femei. Nu cred ca respectivii domni sunt experti in viata femeilor si nici ca au vre-un drept in a decide pentru ele. Cat despre Dumnezeu, il invit sa se confrunte cu propria creatie, daca nu a fost in stare sa ne faca "perfecti". Dar tare mi-e teama ca Dumnezeu are un set de valori diferit de cel al unor barbati batrani, burtosi... etc.

---

A point is that which has no part.