Am deschis acest topic pentru a nu deturna discutia de la cel privitor la  stalcirea limbii romane .

Asadar, va invatati copiii sa vorbeasca ( sau sa nu uite ) limba romana?  De ce? Credeti ca este necesar? 

---

Come take a look @ BoldMouse IT Solutions!

 

CyberDog:

arissa:

 

Intrebarea mea e: ce folos are copilul daca invata romaneste? Doar asa ca stie o limba straina si o vorbeste doar cu unul din parinti (in cazurile de familie mixta)? Oricat ne-ar trece pe noi valurile de mandrie romaneasca, romana nu e limba internationala, se vorbeste doar in Romania si cam atat. In cazul ala daca vreau sa-mi invat copilul o limba straina, sa fie bilingv de mic copil, nu mai bine il invat italiana, franceza, spaniola...ceva care i-ar fi folositor in viitorul lui? Romana la ce i-ar trebui? sa vorbeasca cu rudele odata pe an in romaneste? mai degraba invata rudele engleza.

Stai un pic Arissa. Tu vorbesti despre un caz particular.  Corect, dar nerelevant in speta noastra. N-ar trebui sa iti dau un raspuns in topicul acesta, insa am sa o fac totusi, incercand sa fiu pe cat de scurt posibil.  Am sa deschid un topic special pentru acest subiect, totusi.

Bun. Uite cum vad eu lucrurile.  Copilul trebuie sa invete romaneste pentru ca aceea este limba lui materna.  Nu trebuie sa stapaneasca neaparat limba perfect ( desi ar fi de preferat sa o stapaneasca ), dar trebuie sa o invete pentru a onora mostenirea culturala a parintilor sai si a intelege cultura din care acestia provin. Romana nu se vorbeste doar in Romania.  Doar despre asta discutam aici.  Tu vrei sa subliniezi cu totul altceva, insa nu are legatura cu subiectul nostru.  Limbile de circulatie internationala sunt cu totul alt subiect si tin de educatia suplimentara pe care o primeste copilul, nu de baza educatiei ( in cazul nostru, romana ca limba materna, respectiv engleza americana, ca limba a tarii in care copilul traieste sau s-a nascut si urmeaza sa invete ).

Remarcile tale sunt perfect de inteles in cazul in care vrei ca sa indepartezi copilul de mediul romanesc din care provine.

Este interesanta discutia. As vrea doar sa subliniez ca vorbiti de doua lucruri oarecum distincte. Unul, a invata pe copil limba materna, celalalt, a-l expune la cultura noastra.

In primul caz, cred ca este foarte important sa ii oferim copilului avantajul de a vorbi doua limbi. Este dovedit stiintific faptul ca un copil care se exprima fluent in doua limbi dezvolta unele aptitudini mai usor decat alti copii. Am elevi la scoala care vorbesc o alta limba pe langa limba engleza (mexicani, indieni). Acesti copii pronunta mai bine si in italiana, si in germana, chiar si in japoneza. Invata mult mai repede si retin vocabularul nou cu mare usurinta. Daca atunci cand va fi mare, copilul nu va vrea sau nu va dori sa vorbeasca limba romana (sau nu va avea ocazia), macar va fi alegerea lui, dar tu, ca parinte, stii ca i-ai oferit posibilitatea de a alege. In concluzie, nu m-as putea gandi niciodata sa nu imi invat copilul limba romana.

In cealalta privinta, este adevarat ca daca un copil nu are o motivatie, daca nu exista un scop bine stabilit si inteles de copil pentru a invata elemente de cultura romaneasca, e foarte greu pentru el sa invete ori sa accepte macar sa fie expus unei culturi care lui ii este practic straina. Daca se incearca o abordare practica ( hands-on activities), se poate insa. Este greu, nu este ca atunci cand studiezi intr-o tara cultura si istoria tarii respective, dar se poate, macar intr-o oarecare masura.

Oricum, interesant topicul, chiar mi-as dori sa vad mai multe opinii pe tema asta. 

 

Eu nici macar nu m-am stresat sa-mi pun intrebarea, atunci cand s-a nascut puiul mic. Pur si simplu am vorbit romaneste in casa, ca de obicei. Acum el are 2 ani si 3 luni si vorbeste romaneste (turuie chiar), intelege tot in engleza (il are pe Thomas the tank engine, Express Polar, etc.), stie sa se exprime in putine, ce-i drept,  cuvinte si in engleza. Dar are decat 2 ani si 3 luni. Isi largeste vocabularul in ambele limbi pe zi ce trece. Ba' eu il mai si zapacesc de tot si am inceput sa-i spun cuvintele noi si in spaniola. Peste 2-3 luni pleaca in Romania unde se va duce la gradinita, apoi sta si toata vara (are prilejul sa vada cai, vaci, etc.), se mai duce iar la gradinita si in Octombrie se intoarce in State. In total sta 5 luni in Romania. In schimb ma gandesc f serios sa-l trimit la scoala in Romania vreo cativa ani ca sa invete sa scrie si sa citeasca bine romaneste. Altfel nu invata. De ce vreau sa stie? Pentru ca are ocazia sa invete, nu se stie cand ii foloseste. Acum nu se mai sta decat intr-o tara. Ce placere mai mare e sa citesti Eminescu in Romana, Proust in franceza si Dostoevski in rusa? Eu pot face lucrul asta si imi face o deosebita placere. Vreau ca si copilul meu sa poata sa simta gustul libertatii de a nu avea bariere lingvistice.

N-am copii, dar ii astept. Deci subiectul ma intereseaza.

Chiar astazi discutam cu iubi al meu despre bebei. Bebeii nostri. El, fara sa stie de topicul asta de pe RP sau despre discutiile cu rom-engleza. Si-mi spune ca el vrea sa discutam romana in casa, pentru copii, nu engleza, ca engleza o vor invata la gradinita si la scoala. Ca asa e bine. Ca asa invata copilul mai repede limba romana.

Eu, personal, sunt de acord cu Arissa. Limba materna a unui copil este limba tarii in care s-a nascut, traieste. Nu limba mamei sau a tatalui. Sigur, voi vorbi si romana si engleza cu bebele/bebeii. Probabil ca fiind la inceput de America, primele cuvinte de mangaiere, de afectiune vor fi in limba romana. Nu stiu sigur. Nu stiu niciodata in ce limba imi ies cuvintele , atunci cand  ma astept mai putin, imi ies pe dos.

Bine ca mai am timp pana atunci.

Avem niste prieteni romani care au 3 copii dar doar 2 sunt nascuti aici, primul dintre cei 3 copii a venit cu parintii cand era micut. Ei vorbesc in casa romaneste, parintii. Copiii vorbesc amestecat, nici nu-i inteleg. Jumatate din propozitie e in romana, jumatate in engleza. Un cuvant in romana, 4 in engleza. Ca asa au invatat la gradinita. S la scoala. Engleza o vorbesc perfect, fara accent, fara nimic, romana o stalcesc de nu inteleg ce spun.
Si atunci intreb: cum e mai bine?
 

---

Ho sentito un vuoto dentro di me ed un senso di paura mentre il buio delle nuvole era ancora intorno a me.
Poi all'improvviso, sotto di me, un'oceano di luci:cosi tante in una volta sola,non le avevo viste mai:
La Citta degli Angeli

Ah, si n-am raspuns complet:

De invatat, ii invat limba romana. Daca vor , vor invata si franceza, italiana, spaniola sau ce vor ei.

De necesar...mi se pare destul de necesar, dar nu neaparat necesar. Necesar pentru cazul in care copilul trebuie sa se inteleaga cu bunicii din Romania, sau sa inteleaga ce se vorbeste in jurul lor atunci cand vor merge in vizita. Necesar pentru ca vor fi, poate, interesati sa stie de unde vin mami si tati, din ce tara, ce cultura. 

Nu am pretentia sa stie scriitorii, domnitorii, etc etc Romaniei asa cum ii stim noi. Si mi-a placut ce a zis Arissa cu patriotismul. Cred ca asta am stiut-o intotdeauna despre mine, dar  n-am realizat pana acum cand am vazut scris negru pe alb. 

---

Ho sentito un vuoto dentro di me ed un senso di paura mentre il buio delle nuvole era ancora intorno a me.
Poi all'improvviso, sotto di me, un'oceano di luci:cosi tante in una volta sola,non le avevo viste mai:
La Citta degli Angeli

Eu gandesc un pic diferit.  Chiar daca baiatul meu s-a nascut aici, in USA, prima limba pe care o va invata va fi romana.  Nu doresc asta din patriotism ( apropos, ce este acela patriotism la romanii care au ales sa-si paraseasca tara ) ci deoarece parerea mea este ca limba materna este limba parintilor unui copil.  Matern, prin definitie, inseamna "provenit de la mama, ce tine de mama".  Nu se face nici o referire in acest cuvant  la tara in care se naste cineva.  Vreau ca sa fiu inteles de catre copilul meu.  Vreau ca el sa poata sa spuna ca parintii sai s-au nascut in Romania in limba romana si sa continue traditiile familiei mele, pe cat posibil, daca ii va place.  Vreau ca el sa cunoasca cat mai multe despre tara in care s-au nascut si au crescut parintii sai si daca se poate, as vrea sa fie si mandru cu originile sale.

Consider ca, pentru mine este o datorie sa-mi invat copilul limba romana.  Engleza o va invata singur, la gradinita si la scoala de la cei in masura sa-l invete aceasta limba asa cum trebuie.  Eu am sa ajut la acest proces pe cat voi putea.

Stiu, una este ce vreau eu si alta se poate sa doreasca copilul.  

---

Come take a look @ BoldMouse IT Solutions!

Banuiesc ca mare parte din romanii stabiliti in SUA, si eu la randu-mi mi-am pus acesta problema. Parerea mea a fost ca copilul/copiii mei vor invata romana, a sotului meu asemeni. Un lucru este cert: toti copii nascuti/crescuti in SUA vorbesc engleza sau o invata la gradinita/scoala mai devreme sau mai tarziu. De ce sa nu ii/le starnesc mintea mai mult decat in mod obisnuit? Cel mai usor si convenient e sa inveti engleza; pentru ca toti o vorbesc, e limba materna. Am auzit muuuulti parinti spunand: si de ce sa invete romana daca va trai in State? Un motiv l-am dat mai sus si al doilea este ca DA, vreau sa ma simt mandra ca parinte ca puiul meu are ceva si de la mine, ca nu s-a dat pe brazda si s-a pierdut in multime.

Am cunoscut copii de romani care la 16 ani vorbesc romana foarte bine. I-am stimat si ii stimez pe parintii lor pana la Dzeu.

Eu stiu ca voi reusi, pentru ca asta imi doresc. Nu mi-am prospus-o ca pe o reusita personala, ci mai ales ca sa imi ajut copilul/copii sa fie mai inteligenti decat nivelul mediu.

Succes!

PS: Cu siguranta mamele au alte pareri, mai ales pe motiv ca eu nu am copil/copiii inca...Cand iti doresti ceva cu adevarat, reusesti! Asta e lege!

Justinia:

N-am copii, dar ii astept. Deci subiectul ma intereseaza.

Chiar astazi discutam cu iubi al meu despre bebei. Bebeii nostri.

AHHHHAAAA!!!!! Vad sentimentele cum plutesc in aer!!!!!!!! Imi amintesc de Justinia care spunea mai demult ca NUUUU se gandeste la casatorie, ca nu e de tine.

Va transmit toate cele bune si multi bebei si sanatate! Pupici

Justinia:

N-am copii, dar ii astept. Deci subiectul ma intereseaza.

Chiar astazi discutam cu iubi al meu despre bebei. Bebeii nostri.

AHA...vreau sa vad cine tradeaza clubul next! Si nu neaparat "Hard to get" Club, ci in mod special "Too independent to be a mom" Club . Aicilea slabe sanse sa ma prindeti. O astept la cotitura si pe don'soara Leona, urarile de bine si le-a luat oricum, acu la tradare sa va vad! urmatoarea, va rog....

ps. stiu stiu, off topic... 

---

Live Free or Die.

Justinia:

De necesar...mi se pare destul de necesar, dar nu neaparat necesar. Necesar pentru cazul in care copilul trebuie sa se inteleaga cu bunicii din Romania, sau sa inteleaga ce se vorbeste in jurul lor atunci cand vor merge in vizita. Necesar pentru ca vor fi, poate, interesati sa stie de unde vin mami si tati, din ce tara, ce cultura. 

Aici ai pus puncul pe I. Cand ai legaturi stranse cu Romania, parinti, rude la care te duci in vizita des, vor veni poate sa te viziteze, etc, atunci e perfect de inteles ca virgula copilul sa inteleaga ce se vorbeste prin jurul lui, deci e necesar sa stie romana. Dar cand pe mine nu ma trage in nici un mod sa ma intorc vreodata in Romania, la ce folos sa vorbeasca romaneste? ca sa vorbesc eu singura cu el/ea in limbajul nostru secret si sotul sa priveasca tavanul in gol ca nu intelege nimic? ... bine aici teoria e ca teoria, ca practica ne omoara... pana i-oi avea poate invata si sotul mai mult de 3 cuvinte in romaneste...  

---

Live Free or Die.

      Parerea mea este ca depinde foarte mult de ce valori morale avem fiecare. Nici eu nu sunt mamica inca,  dar stiu sigur ca atunci cand va veni vremea imi voi da silinta ca si al meu copil sa invete. Realitatea este ca nu stim  ce drum in viata vor alege copiii nostri, poate vor alege sa traiasca in Romania sau poate niciodata nu vor recunoaste ca stiu limba romana. Dar asa cum sotul meu gaseste ca lipsa de reaspect in primul rand fata de mine si apoi fata de cultura poporului meu sa nu invete limba romana asa si eu la randul meu consider ca am obligatia morala sa imi invat copiii, alegerea va fi a lor pe viitor daca o gasesc folositoare la ceva ori nu. 

 

 

---

Life is like a jar of Jalapeno peppers… What you do today, might Burn Your Ass Tomorrow

CyberDog:

Consider ca, pentru mine este o datorie sa-mi invat copilul limba romana.  Engleza o va invata singur, la gradinita si la scoala de la cei in masura sa-l invete aceasta limba asa cum trebuie.  Eu am sa ajut la acest proces pe cat voi putea.

Stiu, una este ce vreau eu si alta se poate sa doreasca copilul.  

CyberDog, asa am zis si eu ca trebuie sa stie romaneste intai si dupa aia engleza, asa ca de cand s-a nascut numai in romaneste i-am vorbit. Bineinteles ca atunci cand a venit vremea sa mearga la gradinita, numai eu stiu ce am tras cu ea. IN afara de faptul ca era pentru prima oara departe de familie, cu niste oameni pe care nu ii cunostea, nici macar nu intelegea o boaba saramana din ce ii spuneau oamenii aia pe acolo. Luni de zile am tras cu ea pentru ca nu se intelegeau. Am facut liste peste liste cu cele mai folosite cuvinte in romaneste, ca sa poata educatoarele sa ii dea apa cand ii era sete si sa o duca la baie cand avea nevoie. Plangea de la 7 si ceva dimineata pana seara cand trebuia sa o iau de acolo.  Asa ca daca ar fi sa o iau de la capat acum, as privii altfel situatia si as incerca sa ii vorbesc si in engleza in egala masura.

Iar pe principiul ca o sa invete copilul engleza de la scoala a mers si un amic de al sotului. Si uite asa baiatul lui de 6 ani vorbeste romaneste la perfectie, rupe ceva rusa, da engleza "nema", ca l-au dat la cresa si gradinita ruseasca ca e mai ieftina si mai buna (mai pe sistemul romanesc "merge si asa"). Si asa baiatul lui sta pe bordura si se uita la ceilalti copiii de pe strada cum se joaca ca nu il baga nimeni in seama ca nu se inteleg cu el. Ori mie asta numai sanatos nu mi se pare.

Ceea ce spun eu este ca trebuie sa existe o balanta: traiam in America, dar suntem romani, asa ca cel mai potrivit este ca ambele limbi sa fie vorbite (mai ales in cazul in care ambii parinti sunt romani). Insa avand in vedere ca ai nostri copii petrec mai mult timp la scoala/gradinita/cresa decat cu noi - din pacate - este normal ca ei sa vorbeasca limba engleza ceva mai bine decat limba romana, chiar daca de exemplu noi numai romananeste vorbim in casa.

Si asa cum ai spus si tu, una vreau eu si alta vrea copilul: indiferent cat de mult ii vorbesc in romaneste, Nadia mea tot in engleza imi raspunde. Foloseste cuvinte in romaneste doar daca nu prea sunt folosite in engleza ( feluri de mancare romanesti cel mai des).

Eris:

In schimb ma gandesc f serios sa-l trimit la scoala in Romania vreo cativa ani ca sa invete sa scrie si sa citeasca bine romaneste.

In cateva randuri in discutii general ce sotul meu despre copii care nu ii avem, si nici in planurile apropiate, a sugerat la fel. Desi eu nu ma opun, si imi place ideea, nu am gasit rezolvare la dilema.... cum mi-as lasa copilul acolo fara mine ani de zile, si sa il vad numai in vacanta de vara. Chiar cu mama mea! 

Stiu ca multi dintre noi, si in general copii in Romania cresc cu bunicii...... si totusi..... 

---

Failure is Never quite as frightening as Regret!

Copilul meu va invata pe langa engleza , romana si greaca.  Asa cum sotul meu nu concepe pentru copii nostri sa nu invete greaca asa si eu nu concep ca ei sa nu invete romaneste. Sunt mandra pentru limba si tara mea la fel cum e si sotul meu pentru Grecia cu toate ca el nu a trait acolo atat cat am trait eu in Romania. Sotul meu vorbeste perfect atat engleza cat si greaca chiar daca a venit in America cand era copilas.  

---

"My great victory consists not in never falling but in rising everytime I fall."- from a movie

Acum lasand mandria la o parte, copilul meu trebuie sa se inteleaga si cu bunicii si cu rudele din Romania si nu sa se simta prost cand mergem in vizita sau cand vin ei la noi.

---

"My great victory consists not in never falling but in rising everytime I fall."- from a movie

Fuzzy:

Eris:

In schimb ma gandesc f serios sa-l trimit la scoala in Romania vreo cativa ani ca sa invete sa scrie si sa citeasca bine romaneste.

In cateva randuri in discutii general ce sotul meu despre copii care nu ii avem, si nici in planurile apropiate, a sugerat la fel. Desi eu nu ma opun, si imi place ideea, nu am gasit rezolvare la dilema.... cum mi-as lasa copilul acolo fara mine ani de zile, si sa il vad numai in vacanta de vara. Chiar cu mama mea! 

Stiu ca multi dintre noi, si in general copii in Romania cresc cu bunicii...... si totusi..... 

 Pai nu e numai vacantza de vara. Ca vine vara, vine iarna, eu ma pot duce de 2-3 ori pe an in Romania. Daca el va fi acolo cred ca m-as duce si de mai multe ori. Acum 2 ani el a stat in Romania 4 luni si eu am fost de 2 ori in Romania. Anul trecut el a stat 3 luni si eu am fost in Romania 1 data dar am stat 1 luna. Anul asta oricum am planuit deja 2 calatorii in Romania in cele 5 luni ale lui acolo. Si sotul meu se va duce de 2 ori dar in intervale diferite fata de mine. Deci isi va avea parintii de 4 ori (cel putin) cat sta acolo.

Si in acceptiunea mea copiii trebuie lasati sa fie independenti, sa nu fie legati de fusta mamei. Copiii, daca este posibil si in cazul meu este posibil, trebuie expusi la cat mai multe culturi. Cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana hotarata, pe care nu o darama usor nimic. Sunt asa pentru ca am fost obligata sa fac fata la niste situatii urate singura pentru ca parintii mei, pentru multi ani, au locuit in alta tara decat mine (nu fortat ci pentru ca asa am ales). Inainte eram timorata, nu luam o hotarare singura pana nu-mi intrebam parintii, etc. Dupa anii petrecuti singura am fost o persoana diferita, maturizata in ritm alert. Asta vreau si pentru copilul meu. Lumea de azi nu-ti ofera a doua sansa, vreau ca el sa stie sa recunoasca oportunitatea si sa si-o asume, nu sa stea sa ma intrebe pe mine daca poate.

Fuzzy:

In cateva randuri in discutii general ce sotul meu despre copii care nu ii avem, si nici in planurile apropiate, a sugerat la fel. Desi eu nu ma opun, si imi place ideea, nu am gasit rezolvare la dilema.... cum mi-as lasa copilul acolo fara mine ani de zile, si sa il vad numai in vacanta de vara. Chiar cu mama mea! 

Stiu ca multi dintre noi, si in general copii in Romania cresc cu bunicii...... si totusi..... 

Poti sa iti inveti copilul romaneste si fara sa te descotorosesti de el prin Romania si chiar daca nu o stie la perfectie, nu e un nici o problema, va invata pana la urma. Eu nu am fost si nici nu o sa fiu niciodata de acord ca fetita mea sa plece in Romania cu lunile, ca sa nu mai zic cu anii. Daca se pune problema ca ea sa studieze in ROmania, noi o sa fim tot in Romania langa ea.  Eu nu am vrut copil  ca sa mi-l creasca mama sau soacra-mea.  Am trimis-o odata in Romania pentru initial 3 luni si am adus-o acasa intr-o luna. Acea luna a fost cea mai groaznica din viata noastra, ne-a fost un dor cumplit de ea si nici nu mai stiam ce sa facem cu atata timp liber. Fiecare cu socotelile lui, insa cred ca invatarea limbii romane la perfectie si vederea unui cal si a unei capre nu merita sacrificiul ( desi cai si capre are sanse mai mari sa vada aici la zoo decat in mijlocul Constantei).

Alessia:

Daca se incearca o abordare practica ( hands-on activities), se poate insa. Este greu, nu este ca atunci cand studiezi intr-o tara cultura si istoria tarii respective, dar se poate, macar intr-o oarecare masura.

Oricum, interesant topicul, chiar mi-as dori sa vad mai multe opinii pe tema asta. 

 

 Vad ca toata lumea aici isi doreste ca copilul sa invete romana...dar citi dintre ati experimentat invatarea limbii romane cu copilul vostru? Din cite inteleg , majoritatea inca nu au copii. E usor sa iti faci planuri cind nu ai copii, practica insa este problema. Vreau sa aud citi dintre voi au copii mari care au crescut in USA si vorbesc perfect romaneste? Geani a spus ca a cunoscut o familie care traieste aici si copilul vorbeste romaneste.Really? Ptr ca si eu cunosc nu una, multe mai multe familii de romani stabiliti in US, majoritatea copiilor au venit aici destul de marisori, la 3- 4 - 5ani si cind ii intreb ceva in romaneste imi raspund in engleza.

Cind am venit eu aici am fost mai mult decit sigura ca fetita mea va vorbi romaneste. E adevarat ca in familie nu se vorbeste decit engleza, la scoala engleza, iar eu vorbesc cu ea pe romaneste mai tot timpul. Imi raspunde in engleza.Asa ca am folosit metoda cu repeta dupa mine cuvintele in romana, cititul de povesti in romana , vizionatul de emisiuni romanesti la TV, invatatul de cintece romanesti de copii, citit cu ea abecedarul in romaneste...si totusi raspunsurile sunt in engleza. Intelege perfect romaneste, stie cuvinte romanesti...raspunsul este in engleza.

Cineva aici in America spunea asa: "It Takes a Village to raise a child"( Hillary Clinton). Mediul inconjurator, scoala, prietenii, viata de zi cu zi , totul va avea o influenta asupra limbii pe care copilul alege sa o vorbesca si asupra dezvoltarii lui ca individ.

Probabil ca este mai usor ptr familiile care au doi parinti care vorbesc romaneste in casa. Copilul aude limba romana vorbita in jurul lui si de alte persoane. Dar chiar si atunci, am o familie de romani cu o fata la liceu care face exact ce face a mica a mea, intelege perfect ce ii spun in  romaneste dar imi raspunde in engleza.

Fratilor,eu va doresc succes in realizarea celor spuse de voi.Am avut exact aceleasi intentii si am reusit pe jumatate. Planuiesc o lunga vacanta in Romania unde probabil ca isi va da drumul la limba ptr ca nu va avea incotro. Dar viata ei e aici in USA, si prima ei alegere in limba va fi engleza nu romana.  

 

longneck:

Cind am venit eu aici am fost mai mult decit sigura ca fetita mea va vorbi romaneste. E adevarat ca in familie nu se vorbeste decit engleza, la scoala engleza, iar eu vorbesc cu ea pe romaneste mai tot timpul. Imi raspunde in engleza.

Daca copilul aude si in familie vorbindu-se doar limba engleza, este explicabil faptul ca  respunde doar in aceasta limba. 

In definitiv este o problema care tine de fiecare familie in parte.  Daca voi ati ales ca si in familie sa vorbiti doar limba engleza, atunci, pentru copil, limba romana devine extrem de greu de "inghitit". 

Fiecare dintre noi poate gasi multiple explicatii ( sau scuze ) pentru a evita greaua "sarcina" de a mentine limba romana intacta si in viata in comunitatea noastra. Si apoi, totul tine de obiectivele fiecaruia in parte, de modul cum ne vedem apartenenta la origine, de restul de romanism din fiecare, de dorinta de a mentine  o oarecare legatura cu ceea ce am lasat in urma.

Din pacate, renuntam relativ usor la a ne invata copiii sa vorbeasca romaneste, insa, ca orice roman, inca avem oarece pretentii ca sa mentinem o comunitate romaneasca vie si activa.  Acest lucru devine extrem de greu de realizat, daca inca de la prima generatie de emigranti, romanii renunta extrem de usor la limba lor ( in fapt, cred ca noi suntem printre putinele comunitati ce se comporta astfel ).

"It Takes a Village to raise a child"?  Sigur ca da!  "Satul" nostru ar trebui sa fie comunitatea romaneasca ( desi familia are rolul cel mai important ).  Cum aceasta comunitate exista doar in dorintele noastre, iar putinele tentative de a lega oarecum romanii intr-o comunitate esueaza de cele mai multe ori lamentabil inca din start, este putin probabil ca un proiect de genul " sa ne invatam copii romaneste" sa aibe viabilitate.

 

 

---

Come take a look @ BoldMouse IT Solutions!

CyberDog:

Daca voi ati ales ca si in familie sa vorbiti doar limba engleza, atunci, pentru copil, limba romana devine extrem de greu de "inghitit". 

CyberDog, familiile mixte nu prea au de unde alege. Si banuiesc ca longneck face parte dintr-o astfel de familie.

Eu sunt curioasa insa cati dintre voi, care au sot american, ati reusti sa va invatati sotul/sotia sa vorbeasca romaneste? 

---

Failure is Never quite as frightening as Regret!