Buna!

Scriu on and off pe forum. Astazi mi-am pus in sfarsit internet acasa si sper sa intru mai des si nu doar cand am nevoie de sfaturi.

Momentan insa ma aflu intr-un impas. Are de-a face cu modul in care comunic. De exemplu, la lucru incerc pa cat posibilul sa fiu agreabila, dau buna ziua, intreb ce-a mai facut fiecare si cum le merge. Cu toate astea parca e o tensiune in sensul ca sunt persoane care lucreaza aici de mai mult timp si au un fel de cerc al lor si cand intra in biroul unde lucram sunt cateva care nici nu spun buna ziua. Ceea ce am impresia ca se intampla doar cu mine. Daca au nevoie de ceva imediat dupa ma intreaba dar salut nu zic. Intr-un fel mi se pare ca sunt cu nasul pe sus si in alt fel ma fac sa cred ca e ceva rau cu mine ca sunt eu strange sau ceva de genul. La lucru tinem evidentza la tot ce facem si totul e pe caseta video. Azi i-am zis unei tipe ca a lasat casetele langa camera fara sa scrie ce e filmat pe ele...cum sunt responsabila sa tin evidenta casetelor nu-mi vine bine sa le vad pe toate peste tot ca se pierd si nu stie nimeni dupa ce si cum e si nici mini-dvd-ul unde vedem casetele nu merge si e greu sa le pun cap la cap dupa. Intre timp vine una din tipe si ma intreaba despre o caseta pe care o pusese in cutia mea postala la lucru saptamana trecuta si ma intreaba daca o am si daca mai e spatiu pe ea ca sa filmeze. Eu deja o pusesem intr-un cabinet (casetele sunt confidentiale si trebuie tinute sub cheie) si i-am zis ca deja am pus-o in storage si ea trebuie sa verifice daca e full sau nu. In timp ce-i explic (era deja ocupata cu altceva cand a venit sa ma intrebe) vine alta si zice "the tapes seem to be a hot commodity around here" cand tipa asta habar nu avea despre ce vorbeam. Si faze din astea care nu par mare lucru...In general, oricat incerc sa ma incadrez parca e totusi o distanta..nu vreau ca toata lumea de la lucru sa ma placa sau sa fim prieteni...dar incerc sa imi dau seama unde gresesc/daca gresesc. Sotul meu imi spune sa fiu "fake" si sa "act like them," sa zambesc cand nu-mi vine etc. si fac asta cat de cat dar totusi parca ceva nu merge.

Daca aveti sfaturi/pareri le astept cu drag.

 Honors

Honors:

 Azi i-am zis unei tipe ca a lasat casetele langa camera fara sa scrie ce e filmat pe ele...cum sunt responsabila sa tin evidenta casetelor nu-mi vine bine sa le vad pe toate peste tot ca se pierd si nu stie nimeni dupa ce si cum e si nici mini-dvd-ul unde vedem casetele nu merge si e greu sa le pun cap la cap dupa.

Un singur lucru pot sa spun despre comunicarea la locul de munca. Criticile si observatiile se accepta foarte greu sau chiar de loc. Daca observi ca ceva nu e facut cum trebe, e nevoie sa le spui cat de poate de frumos, cumva critica sa fie formulata in asa fel incat sa sune mai mult ca o sugestie sau rugaminte. Nu le place sa le spui ca nu au facut bine aia sau aia, poti doar sa le rogi frumos ca data viitoare daca se poate sa le faca in modul in care le ceri tu, explicandu-le si de ce. Intodeauna incepe conversatia cu zambetul pe buze, indiferent de situatie, si daca se poate incepe cu o lauda, sau asa ceva, dupa care le spui problema ta. Noi avem un stil mai direct de a aborda problemele, pe cand ei accepta foarte greu critica chiar si de la sefi.

 

 Eu si acuma uneori cand trebe sa trimit o scrisoare sau un email unei personae cu care nu am mai comunicat si nu stiu exact cum vede situatia, o rog pe una din colege cu care ma inteleg bine sa se uite peste text prima data. De multe ori imi spune ca sunt prea “strong”, si ca trebe sa revizuiesc, sa ma exprim mai “moale”, sau asa ceva, ca cine ma cred eu sa le spun altora cum si ce sa faca…mi-o spune pentru ca suntem prietene si apreciez asta.

 

---

A positive attitude may not solve all your problems, but it will annoy enough people to make it worth the effort. (Herm Albright)

Mda....mereu va fi de discutat pe aceasta tema. Sa-ti expun o situatie traita chiar de mine la actualul loc de munca. Eram angajata de aprox. o saptamana si una din fete (singura europeanca) a tinut sa ma invite la masa de pranz impreuna cu grupul ei, deja format. Toate bune si frumoase, tin sa spun ca nu am vorbit prea mult la masa (sunt genul care imi place sa ascult mai intai, sa vad ce are fiecare de "oferit"). O saptamana mai tarziu, trec pe un coridor si o vad pe una din tipele cu care fusesem la masa, vorbind cu cineva...salut grupul si trec mai departe , fara sa aud insa vreun raspuns. Ei bine, eu personal am un principiu....daca ma deranjez si imi consum din timpul si energia mea sa dau buna ziua si nu mi se raspunde....a doua oara nu-l va mai primi garantat. Ulterior intamplarii, am mers sa imi fac un ceai si aceeasi tipa era in zona. Nu am salutat, binenteles INSA, dupa o oarecare pauza, a facut-o ea.

Ce sa spun? Sunt de parere ca persoanele de la locul de munca (si ma refer aici la americani iar noi pe cealalta baricada, veniti din afara lumii lor) vor sa ne testeze, sa vada cum ne vor aborda pe viitor, ca pe un egal, sub sau peste nivelul lor.

Invatatura: cu cat arati mai multa slabiciune, cu atat vei fi mai mult calcat(a) in picioare.

Nu te considera mai prejos sau ca e ceva in neregula cu tine! Atata timp cat ai fost angajata, esti perfect capabila de munca. Asta e cel mai important in fond, nu gloata needucata sau impertinenta. Si inca ceva: Nu te stresa sa iti pui intrebari din cauza frustratelor/geloaselor (majoritatea femeilor sunt asa in tara asta).

Succes!

 

Cu salutatul eu nu-mi bat capul prea tare, la ei salutul nu stiu exact cum e, dar nu cred ca e asa important ca la noi. Aici unii te saluta de zece ori pe zi daca te vad, alteori deloc, alteori pur si simplu nu te aud, nu stiu, nici eu nu mai salut toata ziua buna ziua. Cand am chef de hi, how are you bine, cand nu nu. Uneori trec pe langa ei pe culoare de parca sunt invizibili, dar nu am observat sa fie asta o problema. Cred ca suntem noi prea sensibili la chestiile astea. Cel mai bine e sa-ti vezi de treaba ta si sa nu-ti bati capul, fi si tu nice cand ei sunt nice si atat pentru inceput J

---

A positive attitude may not solve all your problems, but it will annoy enough people to make it worth the effort. (Herm Albright)