Problema noastra nu e in afara noastra, ci este credinta noastra ca exista un "afara", este dorinta noastra de a ingradi si defini ca "eu" o parte a realitatii in loc de a incerca sa ajungem la perceptia totala a unei singure realitati.

Problema noastra este ca personalizam o bucatica din realitate in loc sa intelegem realitatea intreaga asa cum e ea.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

Si?

Care-i shpilu` ?

---

Ho sentito un vuoto dentro di me ed un senso di paura mentre il buio delle nuvole era ancora intorno a me.
Poi all'improvviso, sotto di me, un'oceano di luci:cosi tante in una volta sola,non le avevo viste mai:
La Citta degli Angeli

E obligatoriu sa fie vreunul?

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

Dell:

Problema noastra este ca personalizam o bucatica din realitate in loc sa intelegem realitatea intreaga asa cum e ea.

He he... sunt multe probleme de acest gen sau similare.

Nu exista o singura realitate, si niciodata nu va exista. Oamenii sunt si gandesc diferit de la caracte la caracter, de la copilarie la copilarie, de la experienta la experienta, ..... isi creeaza propria parere in ce priveste "realitatea". Cand crezi ca ai descoperit o realitate, apare un alt factor si te baga mai rau in ceatza decat erai atunci cand nu stiai nimic. Viatza in adancul ei este o enigma, in afara este doar ... te nasti , cresti, imbatranesti ... si mori , simplu nu? :)))

Normal ca personalizam pentru ca altfel nu ai fi decat un robot care executa acelasi model de programare impregnat in creier. Fara sentimente... nu ai putea fi un caracter anume, ci doar o alta persoana din turma. O personalizam pentru ca o traim diferit , de la persoana la persoana, fiecare problema este traita, simtita si rezolvata in mod diferit.

---

"What nerv's me also destroy me!"

Leona:

Nu exista o singura realitate, si niciodata nu va exista. Oamenii sunt si gandesc diferit de la caracte la caracter, de la copilarie la copilarie, de la experienta la experienta, ..... isi creeaza propria parere in ce priveste "realitatea". Cand crezi ca ai descoperit o realitate, apare un alt factor si te baga mai rau in ceatza decat erai atunci cand nu stiai nimic. Viatza in adancul ei este o enigma, in afara este doar ... te nasti , cresti, imbatranesti ... si mori , simplu nu? :)))

Numai ca realitatea nu are nimic de-a face cu gandirea noastra. Nu cream noi realitatea, ea ne creaza pe noi. <smile>
Te nasti, traiesti si mori. Asta e realitatea. Ce lipseste de-aici? Nimic in afara de intelegrea vietii si-a mortii, lipseste adica intelegerea realitatii asa cum e ea.
Sigur, fiecare e constient ca e viu, ca traieste - asta e bucata din realitate pe care o cunostem (o simtim etc.). Mai greu e cu intelegerea lui de ce traieste. Deceul asta e peren in viata omului si in mod sigur, daca omul nu-i se gaseste raspunsul in timpul vietii sale, i-l va gasi in momentul mortii. ("i-l", nu "il", greu fara diacritice RO.)

Leona:

Normal ca personalizam pentru ca altfel nu ai fi decat un robot care executa acelasi model de programare impregnat in creier. Fara sentimente... nu ai putea fi un caracter anume, ci doar o alta persoana din turma. O personalizam pentru ca o traim diferit , de la persoana la persoana, fiecare problema este traita, simtita si rezolvata in mod diferit.

Daca n-am personaliza realitatea si in acelasi timp am intelege-o in intregimea ei, am fi mai aproape de starea aia generic numita libertate.

Realitatea nu tine cu nimeni, deci e gresit s-o personalizam. O greseala pur omeneasca dealtfel.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

No... stai asa ca m-ai pierdut pe drum, stai sa ajung si eu :))))

Daca realitatea nu are nimic de-a face cu gandirea noastra, atunci cum potzi sa o "vezi" si sa o intelegi? Nu prin analiza se ajunge la rezultat? Nu studiind toate fazele , din toate unghiurile , potzi intelege cum functioneaza ???? Si daca nu esti atat de norocos sau ... interesat in a vedea toate posibilitatiele ... cum potzi sti care e de fapt realitaea? Nu de aceea sunt multi oameni care traiesc cu iluzia ca stiu, cunosc, sunt siguri ca ei stiu cum trebuie sa fie si cum nu trebuie, ce e bine si ce e rau???

He he , sunt subiecte destul de grele care nu vad cum ar putea sa nu fie personalizate, vb de " a trai". Am mai intrebat acum ceva timp in urma : "Cine esti?" ( era un topic deschis acum vre-o cativa anisori); de ce traim? Eu inca nu am gasit raspunsul la aceasta intrebare, poate intr-o buna zi il voi gasi, nu stiu, sau poate asa cum spui tu voi intelege deabia atunci cand cuvantul "viatza" va incepe sa se "topeasca" in fatza zilei care mai devreme sau mai tarziu ne asteapta pe totzi.

Realitatea asta despre care tu vb aici , are si o definitie? Ca per ansamblu putem sa discutam multi ani de acum inainte, potzi sa aduci acest ansamblu la un subiect?

Realitatea este evidenta in marea ei parte: iarba este verde , soarele rasare, cerul este albastru, .... pamantul se invarte. ;) Dar in clipa in care interactioneaza cu omenirea .... nu stiu cat de evidenta mai poate fi. As fi foarte curioasa sa aflu care este acea realitate. Dar nu cred ca doar vorbele cuiva m-ar convinge,.... cat fapte, studii, ..... explicatia ... De Ce????

---

"What nerv's me also destroy me!"

Vad ca nu stai rau cu viteza.<smile>

Leona:

Daca realitatea nu are nimic de-a face cu gandirea noastra, atunci cum potzi sa o "vezi" si sa o intelegi?

O traiesti, nu te gandesti la nimic (zero ganduri), o intelegi.

Leona:

Nu prin analiza se ajunge la rezultat? Nu studiind toate fazele , din toate unghiurile , potzi intelege cum functioneaza ????

La ce rezultate se ajunge prin analiza, prin ratiune? La rezultate incomplete, deci gresite. Sigur, corecte la modul relativ si atat, in fond gresite. Niciodata nu vor putea fi analizate toate fazele, unghiurile, laturile. Pt. ca nu exista decat o latura - viata. Si viata e unidimensionala: este sau nu este (adica te nasti si mergi spre moarte, alte variante sau combinatii nu sunt).

Leona:

Si daca nu esti atat de norocos sau ... interesat in a vedea toate posibilitatiele ... cum potzi sti care e de fapt realitaea? Nu de aceea sunt multi oameni care traiesc cu iluzia ca stiu, cunosc, sunt siguri ca ei stiu cum trebuie sa fie si cum nu trebuie, ce e bine si ce e rau???

Nu chiar. 
Multimea asta de oameni care traiesc in iluzii isi duc viata asa pt. ca nu se cunosc pe ei insisi. Sa te cunosti pe tine inseamna sa intelegi realitatea, total.

Leona:

Realitatea asta despre care tu vb aici , are si o definitie? Ca per ansamblu putem sa discutam multi ani de acum inainte, potzi sa aduci acest ansamblu la un subiect?

Nu exista definitie pt. ca nici o chestiune fundamentala nu poate fi explicata in cuvinte. A defini inseamna a limita esentialul, nu a-l explica; definitiile nu explica decat relativul.
Exemplu: ce e fericirea?, ce e libertatea?

Leona:

Realitatea este evidenta in marea ei parte: iarba este verde , soarele rasare, cerul este albastru, .... pamantul se invarte. ;) Dar in clipa in care interactioneaza cu omenirea .... nu stiu cat de evidenta mai poate fi.

Asta se numeste realitate relativa. Iarba nu e verde tot timpul, rasaritul soarelui nu se manifesta la fel peste tot pe Pamant (la poli e numai un rasarit de soare pe an), cerul nu e albastru mereu, Pamantul nu se invarte la fel tot timpul, axa lui de rotatie se schimba continuu.

Leona:

As fi foarte curioasa sa aflu care este acea realitate. Dar nu cred ca doar vorbele cuiva m-ar convinge,.... cat fapte, studii, ..... explicatia ... De Ce????

Exact, nimeni nu te va putea convinge prin vorbe sau altfel, in afara de tine insati. Cum ziceam, te intelegi pe tine, intelegi realitatea. Si cine poate sa-ti explice cine esti tu? Nimeni; numai tu poti.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

O traiesti, nu te gandesti la nimic (zero ganduri), o intelegi.

De trait o traiesti atata timp cat ai de trait, dar cum potzi sa o intelegi fara sa pui la contributie creierul sau sufletul???? Sa gandesti sau sa simti???

 Si viata e unidimensionala: este sau nu este (adica te nasti si mergi spre moarte, alte variante sau combinatii nu sunt).

Pai atunci asta e singura realitate existenta. Restul e relativ, nu?

Multimea asta de oameni care traiesc in iluzii isi duc viata asa pt. ca nu se cunosc pe ei insisi. Sa te cunosti pe tine inseamna sa intelegi realitatea, total.

Si iar ne intoarcem de unde am plecat. Ce este aceasta realitate despre care tu vb si spui ca o intelegi fara sa gandesti si fara sa simti??? Atunci care parte din tine o intelege, ca din cate stiu eu sunt doar doua, ratiunea si sentimentul.

Nu exista definitie pt. ca nici o chestiune fundamentala nu poate fi explicata in cuvinte. A defini inseamna a limita esentialul, nu a-l explica; definitiile nu explica decat relativul.
Exemplu: ce e fericirea?, ce e libertatea?

Si daca nu exista definitie, nu exista proces psihic de a intelege, nu exista traiere spirituala ..... ei bine atunci cum stii ca exista??? Nu o potzi vedea, nu o potzi atinge, nu o potzi intelege, nu o potzi simti ...... ghici ghicitoare ce-i . :))))))))))))))))))

Fericirea exista si e acel sentiment care apare in diferite fatade precum cameleonul, dar in esenta este acea multumire de sine , acea caldura si placere de a realiza ceva pe plan sentimental sau rational. E o stare de multumire sufleteasca. Chiar daca este simtita si traite la cote diferite, ei bine atunci cand cineva vine si itzi spune sunt fericit, stii la ce sentiment se refera, intelegi semnificatia acestui cuvant.

La fel si libertatea, daca auzi acest cuvant din gura unuia care doar ce a iesit de la inchisoare , vei sti la ce se refera; daca il auzi de la cineva care a scapat de sotie la fel stii, intelegi, ....la ce se refera.


Cum ziceam, te intelegi pe tine, intelegi realitatea. Si cine poate sa-ti explice cine esti tu? Nimeni; numai tu poti.

Ei bine aici te contrazic total :)) Nu ai cum sa te cunosti cu adevarat, potzi sa ai idee de cine esti sa itzi cunosti atat defectele cat si calitatile, dar nu vei putea niciodata sa stii cine esti. Da, intr-adevar tu te cunosti cel mai bine.

Exemplu: Eram la Modern - faleza, pe malul marii si era iarna, si surioara mea cea mica era mai aproape de apa. Eram eu, ea si inca o prietena. Ei bine pe jos era polei, si surioara mea s-a apropiat mai mult sa vada apa, si a alunecat, era cat pe ce sa cada in apa. Ei bine prietnea mea a pus imediat mana pe ea sa o prinda, in timp ce eu am dat un pas in spate ( probabil ca sunt rac :)) ), dar oricum asta am facut cu toate ca tzin enorm de mult la ea. Dupa acea milisecunda in care s-a intamplat, reactiile au fost instinctive, daca aveam timp sa gandesc as fi reactionat diferit, insa .... totul a fost instinctiv. Ea mi-a reprosat ca da... in loc sa o ajut, eu m-am dat in sapte , dar desi au trecut ani de atunci eu tot nu am uitat si sentimentul acela de vinovatzie inca mai traieste undeva in sufletul meu.

Deci oricat ai crede ca te cunosti ...... de fapt potzi descoperi ca habar nu ai cine esti in anumite momente ale vietzii si stai si te intrebi .... hei, da de ce? de ce am reactionat asa??? Si totusi nu mai potzi da timpul inapoi.

---

"What nerv's me also destroy me!"

Leona:

O traiesti, nu te gandesti la nimic (zero ganduri), o intelegi.

De trait o traiesti atata timp cat ai de trait, dar cum potzi sa o intelegi fara sa pui la contributie creierul sau sufletul???? Sa gandesti sau sa simti???

Nu m-am referit la traire ca la o activitate biologica, ci ca la una spirituala. Altfel puteam sa dau exemple din viata unui gandac de bucatarie.

Cand am spus de zero ganduri ziceam de detasare, de non-atasament.

Leona:

Si viata e unidimensionala: este sau nu este (adica te nasti si mergi spre moarte, alte variante sau combinatii nu sunt).

Pai atunci asta e singura realitate existenta. Restul e relativ, nu?

Cam da.

Leona:

Multimea asta de oameni care traiesc in iluzii isi duc viata asa pt. ca nu se cunosc pe ei insisi. Sa te cunosti pe tine inseamna sa intelegi realitatea, total.

Si iar ne intoarcem de unde am plecat. Ce este aceasta realitate despre care tu vb si spui ca o intelegi fara sa gandesti si fara sa simti??? Atunci care parte din tine o intelege, ca din cate stiu eu sunt doar doua, ratiunea si sentimentul.

Cred ca-i doar o singura parte, sufletul, care include constiinta & simtirea. Eu ziceam de cunoasterea de sine, de cunoastrerea eu-lui.

Leona:

Nu exista definitie pt. ca nici o chestiune fundamentala nu poate fi explicata in cuvinte. A defini inseamna a limita esentialul, nu a-l explica; definitiile nu explica decat relativul.
Exemplu: ce e fericirea?, ce e libertatea?

Si daca nu exista definitie, nu exista proces psihic de a intelege, nu exista traiere spirituala ..... ei bine atunci cum stii ca exista??? Nu o potzi vedea, nu o potzi atinge, nu o potzi intelege, nu o potzi simti ...... ghici ghicitoare ce-i . :))))))))))))))))))

Exista traire spirituala si in afar definitiilor sau mai bine zis trairea sirituala completa este in afara oricarei definitii. Nu "o" poti vedea cu ochii din cap, n-"o" poti pipai sau atinge in sensul de contact fizic, dar "o" poti intelege si simti.

E adevarat, omul simte nevoia de concret, de observabil, uitand ca el insusi e rezultatul unui act neobservabil.
 

Leona:

Fericirea exista si e acel sentiment care apare in diferite fatade precum cameleonul, dar in esenta este acea multumire de sine , acea caldura si placere de a realiza ceva pe plan sentimental sau rational. E o stare de multumire sufleteasca. Chiar daca este simtita si traite la cote diferite, ei bine atunci cand cineva vine si itzi spune sunt fericit, stii la ce sentiment se refera, intelegi semnificatia acestui cuvant.

Cred ca fericirea n-are nimic in comun cu multumirea. Multumirea este confortul fizic, fericirea e confortul spiritual. Multumirea presupune lafaiala, fericirea e imposibila in afara suferintei. Este exact cum ai zis, adica fericirea este multumirea sufleteasca. Cand cineva zice ca-i fericit, nu cred ca absolut toti stiu la ce se refera (sigur, nu vorbesc de conventionalismele limbajului monden).

Leona:

La fel si libertatea, daca auzi acest cuvant din gura unuia care doar ce a iesit de la inchisoare , vei sti la ce se refera; daca il auzi de la cineva care a scapat de sotie la fel stii, intelegi, ....la ce se refera.

Cred ca nu neaparat, de fapt majoritatea oamenilor n-au constiinta inchisorii lor cea de toate zilele care e egoul exacerbat, existenta centrata pe un "trebuie sa" cotidian, constant, peren.

Leona:

Cum ziceam, te intelegi pe tine, intelegi realitatea. Si cine poate sa-ti explice cine esti tu? Nimeni; numai tu poti.

Ei bine aici te contrazic total :)) Nu ai cum sa te cunosti cu adevarat, potzi sa ai idee de cine esti sa itzi cunosti atat defectele cat si calitatile, dar nu vei putea niciodata sa stii cine esti. Da, intr-adevar tu te cunosti cel mai bine.

Exemplu: Eram la Modern - faleza, pe malul marii si era iarna, si surioara mea cea mica era mai aproape de apa. Eram eu, ea si inca o prietena. Ei bine pe jos era polei, si surioara mea s-a apropiat mai mult sa vada apa, si a alunecat, era cat pe ce sa cada in apa. Ei bine prietnea mea a pus imediat mana pe ea sa o prinda, in timp ce eu am dat un pas in spate ( probabil ca sunt rac :)) ), dar oricum asta am facut cu toate ca tzin enorm de mult la ea. Dupa acea milisecunda in care s-a intamplat, reactiile au fost instinctive, daca aveam timp sa gandesc as fi reactionat diferit, insa .... totul a fost instinctiv. Ea mi-a reprosat ca da... in loc sa o ajut, eu m-am dat in sapte , dar desi au trecut ani de atunci eu tot nu am uitat si sentimentul acela de vinovatzie inca mai traieste undeva in sufletul meu.

Din contra, eu zic ca fiecare are potentialul, posibilitatea de-a se cunoste pe sine total. Sigur, asta nu e posibil decat cu efort intens si neintrerupt. Dar nu e imposibil.

In exemplul pe care l-ai dat ti-a fost frica - poate frica sa n-aluneci in apa si tu de ex. Cum ai zis si tu, ai actionat condusa de instincte, poate de instinctul de conservare care a invins prezenta de spirit. Asta i se poate intampla oricui, oricand.
 

Leona:

Deci oricat ai crede ca te cunosti ...... de fapt potzi descoperi ca habar nu ai cine esti in anumite momente ale vietzii si stai si te intrebi .... hei, da de ce? de ce am reactionat asa??? Si totusi nu mai potzi da timpul inapoi.

Tocmai, ca nu crezi ca te cunosti sau nu. Te cunosti sau nu te cunosti. E fara "crezi" aici.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)