Stiu ca s-a mai scris in forum despre barbatii americani, am citit zeci de mesaje, dar nu am simtit ca a fost pus punctul si pe "i"-ul meu. Deschid acest subiect in speranta ca voi gasi similaritati pentru situatia mea si poate voi putea sa inteleg mai bine ce se intimpla.

Sint casatorita de peste 1 an cu un american si sintem de aproape 3 ani impreuna. E un sot bun, convietuim in mod pasnic, ne respectam si ne iubim. Nu e o iubire din aceea sfredelitoare, e mai degraba o iubire matura bazata pe respect reciproc. Nu cunosc indeaprope alti barbati americani pentru a avea o parere generala, desi evident, ar fi nedrept sa etichetez multimea dupa citiva indivizi. Locuim (temporar) in Viena, Austria. Orasul e plin de viata si de locuri de vizitat si petrecut timpul in mod foarte placut, dar lui nu-i place sa iasa din casa, i se pare destul ca merge la serviciu in fiecare zi. As fi crezut ca e el mai retras, dar am observat ca si familia si prietenii lui sint la fel. Este oare asta o particularitate a americanilor? Romanilor le place sa iasa din casa, sa se distreze, sa vada lume, sa vorbeasca, sa traiasca... nu am fost niciodata o "party-girl", dar mi-a placut sa socializez si sa ies din casa, macar in weekend! Acum rar iesim si asta doar la un restaurant unde mincam, platim si plecam, desi aici in Viena nu e ca in State, unde de abia te asteapta sa te ridici de la masa, ca sint si altii care asteapta. Aici poti sa stai cu o cafea in fata ore in sir. ...Numai ca el asa e obisnuit... Am incercat sa-l scot din casa sa ne plimbam macar, avem citeva parcuri in apropiere si cartierul e foarte frumos, dar e greu de convins! Sint zeci de castele in partea asta a Austriei, mie imi plac foarte mult istoria si arhitectura, el a vazut un castel si a spus ca daca vreau sa mai vad si altele, trebuie sa-mi gasesc alta companie, ca el nu mai vrea. ...Sint multe aspecte si va spun cinstit ca imi vin si mai multe in minte, acum ca m-am pornit, dar mai bine ma opresc aici cu "plingerile" si va spun ca altfel sotul meu e tare bun.

Suna ca ceva ce ti se intimpla si tie? Daca da, m-as bucura sa-ti stiu parerea.

Cu bine!

Adriana draga,  nu stiu daca toti barbatii americani sunt la fel, .dar...se pare ca si al meu se aseamana ,putin ,cu al tau.  Nici noi nu locuim in state( suntem in Germania) , si la fel ca in Austria , si aici sunt multe de vizitat, dar eu una nu am vazut mai nimic. In afara de perioada cand " ma curta" , atunci m-a dus la un parc de distractii  si cam atat[:'(].  Doar vara iesim mai mult....avem un lac in apropiere unde mergem, sau mai bine zis ma duc si fara el ,imi iau bicicleta si dusa sunt. Vezi tu, eu nu am carnet de conducere, asa ca depind de el daca vreau sa ma duc undeva .

Deci...se pare ca nu esti singura. Ca sa nu iti mai spun ca am cunoscut o romanca aici maritata si ea cu un american, care imi spunea la fel, ca nici el nu iasa nici unde ,doar la lucru si acasa.

Nu stiu daca ai ajuns sa citesti si postarile mele in care ma mai plangeam si eu de acelasi lucru. Intre timp stii ce s-a intamplat? M-am dat eu dupa el, nici vorba sa se schimbe el.

Uite cateva din explicatiile gasite singura. Unul la mana. Americanii muncesc prima jumatate de viata, in a doua parte isi cheltuie banii castigati in prima parte. Ai sa vezi mosnegei conducand niste mertzanuri decapotabile de-ti sta mintea in loc, ai sa vezi niste cartiere prin Florida cu vile "WoW", ai sa-i vezi mergand in croaziere, vizitand Europa etc etc. Adica...se distreaza. Parerea mea e ca o fac prea tarziu, dar ...............

Altceva ce am remarcat eu este ca multi americani prefera sa mearga la cinema, la bowling , ori se aduna la cineva acasa (nu-ti inchipui petrecere cu muzica si dans....stau pe canapele, vorbesc, rad glumesc, joaca tot felul de jocuri gen Monopoly, fac BBQ si beau bere fara gust), ori merg la vreun restaurant. Nu generalizez, dar din cati americani am cunoscut pana acum , n-am auzit pe nici unul sa faca planuri pt un weekend camping. Bineinteles ma refer la cei trecuti de varsta colegiului, cei cu servici stabil, si cu obligatii.

La astea se adauga si cateva aspecte ce tzin de individ. Sotul meu de ex, nu a fost niciodata outgoing. Retras, singuratic..tot tacamul...total opus mie..sociabila, petrecareata, vesela (or at least i used to be). Nu-i place in cluburi caci muzica e prea tare si il ating oameni care nu-l cunosc. Nu-i place camping ca nu are electricitate. Sotul meu este in Navy...asta e un alt motiv pt care e asa cum e. Stresat de la servici, isi doreste sa ajunga acasa si sa leneveasca pur si simplu.

La inceput ma urcam pe pereti. Si eram desperate housewife. Creca si-acu is. Era datorat faptului ca : nu aveam acte deci nu putam munci, nu puteam merge la scoala; nu stiam sa conduc, deci nu puteam merge nicaieri, nu cunoateam pe nimeni, si plecata din camine studentesti vroiam oameni in jur si nici urma de ei. Cum ti-am zis, acum m-am obisnuit si nu mai privesc asta ca pe ceva rau neaparat. Adevarul e ca m-am distrat cat am putut de mult in facultate in Romania, si am ajuns la conluzia ca tre sa-mi vad si de viitorul meu. Asa ca am renuntat la a-l stresa pe el "Haaaaai sa iesim". Stam in casa, ne uitam la tv, ne jucam cu matzele...i know, it sounds boring...dar m-am obisnuit.

Nu stiu ce sfat ti-as putea da. Eu n-am reusit sa-l schimb. M-a schimbat el (sau America) pe mine.

 

---

Life is full of dreams.If you don't dream ...go to sleep.

Sotul meu e roman, dar tara asta (America) l-a schimbat. E exact asa cum ati descris voi mai sus. Oare femeile de ce nu se schimba? Noi doar ne adaptam, dar nu din placere ci din nevoie

eu nu am ajuns inca in US,dar si logodnicul meu e aceeasi fire,din pacate.total contrar mie din punctul de vedere al sedentaritatii.cateodata ma deranjeaza acest aspect.dar e un detaliu mult prea marunt care sa ne strice vreodata relatia.el pt mine ar iesi ca ma stie din fire sociabila si tot timpul cu gandul de duca,si zice ca i=ar face mare placere sa vizitam multe locuri,oricum tot nu poate tine locul prietenilor mei. el nu e obisnuit deorece nu are prieteni aproape de sufletul lui cu care sa iasa,am inteles ca e si periculos pe aoclo sa iesi intr-un club(eu de cand ma stiu ma distrez dansand cu prietenii in club si aoclo cand ajung vreau sa urmez cursuri de dans)

si eu recunosc cu tristeze ca suntem f diferiti,eu nu sunt atrasa de tot ceea ce inseamna calculator,iar pt el e pasiune si meseria pe care o face in fiecare zi cu mare drag.mie imi plac petrecerile si sa am multi prieteni,el e mai sceptic cand vine vb de prt si e cam singur de fel,mie imi place moda si sa merg prin magazine,el se pictiseste  lui ii place marea si plaja,mie muntele.dar pt mine e dispus sa-si schimbe viata...acum nu stiu cat sa cred eu asta,ca felul omului nu-l poti schimba cu una cu doua,dar sper sa ma descurc singura pe aoclo,sa-mi fac noi prieteni si sa nu mai depind intru totul de el

pe partea cealalta,a mentalitatii si spiritualitatii ne potrivim cum nu m-as potrivi mai bine cu nimeni altul,e ceva ce ne tine impreuna,multa dragoste si poate chiar personalitatile noastre diferite ,fapt pe care de multe ori il vad ca pe un dezavantaj al relatiei noastre,dar tot nu ma plictisesc de el si am nevioe sa vb cu el tot timpul si sa stau orein sir  in fata calculatorului doar sa fiu cu el,cand era in romania,noroc ca eu gaseam tot timpul cate ceva de facut sau il luam si fugeam  impreuna cu trenul la mare,la munte,asa ca e bine ca unul dintre noi sa aiba initiativa si celalalt se ia dupa el...cu timpul cred ca m-am mai schimbat,imi e tot timpul dor de el,si ultima oara cand am fst cu prt la mare de 1 mai ,culmea,m-am simtit tare singura si aveam asa mare nevoie de el,stateam tot timpul cu telefonul la ureche,asta e dragostea ce sa-i faci...acum plec pt el,sa avem o viata impreuna,sa ne cladim o familie,dar tot imi e greu,nu stiu cum alte fete rezista...el este el si la fel si dragostea pe care mi-o ofera,dar familia si pritenii nu-i poate inlocui vreodata,fiecare e f specail in sufletul meu si o sa mor de dorul surioarei mele mai ales...

anyway,o sa revin cu detalii cand o sa stam impreuna
 

Nu stiu cum sunt sotii americani pentru ca al meu e roman, insa mai tot timpul am avut impresia ca sunt ceva mai "outgoing" americanii decat ce povestiti voi. Sunt surprinsa!   Eu sunt in permanenta obosita si nu stiu cum sa fac sa stau mai mult pe acasa si voi va plangeti ca nu iesiti destul. Ironia sortii - intotdeauna vrei ce nu ai.  Poate de aia nu vor nici ei sa iasa pentru ca sunt obositi dupa munca. Nici mie nu imi place sa ies in timpul saptamanii. O vizita la o cafea la cineva e ok, da nu mai mult.

De ce nu iesiti voi mai des, sa ii vedeti cum vin ei dupa voi! Luati-va prietenele la brat, gatiti-va si luati-o la papuc sambata seara sa vedeti ca o sa fie ok o sambata, doua, trei, da pana la urma  o sa fie curios si o sa vina si el.  S-ar putea dupa aia sa ii placa prea mult si sa vreti voi sa stati mai mult pe acasa 

Eu cum am un servici full time, scoala aproape full time, un copilas care ma termina cand sunt acasa + un copil mai mare ( de vreo 30 de ani ) care cere mancare tot timpul  - ehei..... ce-as mai sta singurica acasa macar duminica asa vreo 2-3 ore.   

nici al meu nu e sociabil...dar e intr-o masura care e rezonabila as spune. Adica nu-i plac cluburile (poate pentru ca nici nu fumeaza, nu bea si, cel mai rau, nici nu danseaza) dar la o adica, nici mie nu imi plac. Nu iesim in weekend...poate pentru ca e prea frig. In schimb petrecem impreuna timpul pe comp, chiar daca ar trebui sa facem altceva. cu alte cuvinte suntem amandoi 'laazy' si promitem sa ne apucam de treaba maine. In schimb lui ii place istoria si cand a venit in romania voia sa vada toate castelele daca se poate. Si acum regret ca nu l-am dus sa vada marea neagra desi era decembrie. acum familia lui e mare, dar persoana de care e cel mai apropiat, mama lui, iese aproape in fiecare seara sa danseze, sa sa dea cu patinele cu rotile (femeie serioasa la aproape 70 ani!) asa ca presupun ca asta e firea lui. 

concluzie, cred ca sunt multi oameni retrasi acolo pentru ca asa e stilul de viata, nu te uiti in curtea vecinului (pe care l-am salutat o data in 3 luni de zile). eu sunt din bucuresti, unde in 'rush hour' poti sa-ti dai seama ce a avut la prinz persoana de langa tine din metru (o alta sardina in conserva din cauza aglomeratie) iar ani de zile vecina de langa noi stia ce am facu si ce n-am facut, asa ca percep izolatia de aici ca o gura de aer proaspat. 

---

...Don't die before I do...

OanaC:

De ce nu iesiti voi mai des, sa ii vedeti cum vin ei dupa voi! Luati-va prietenele la brat, gatiti-va si luati-o la papuc sambata seara sa vedeti ca o sa fie ok o sambata, doua, trei, da pana la urma  o sa fie curios si o sa vina si el.  S-ar putea dupa aia sa ii placa prea mult si sa vreti voi sa stati mai mult pe acasa 

Hehe...ce crezi ca n-am incercat? Cand stateam in zona Seattle, si mergeam la romani sa ies in club sambata, ma ducea cu masina si pleca acasa. Si asta luni bune la rand. A mers de vreo 2-3 ori, si n-am reusit decat sa-i intaresc ideea ca uraste cluburile si ca n-am decat sa merg unde vreau eu, el nu se supara. Cat am stat in CT, eu ieseam cu prietenii de la scoala, el mergea la casino si juca Poker. Facusem noi un pact : eu nu suport cazinourile, el nu suporta petrecerile. Stiu ca suna ciudat ca nu petreceam quality time together, dar am ajuns la concluzia ca decat sa se simta ca naiba unul din noi, mai bine facem ce ne place. Avem incredere si e de-ajuns.

Mie de ex, nu-mi place sa merg la cinema. Mor de plictiseala, amortesc pe scaun, nu are caption, nu pot fuma, se mai aseaza unul mare in fatza mea nu mai vad nik, asa ca prefer sa iasa filmul pe dvd. Well, a merge la cinema e unul din hobby-urile lui, asa ca ....se duce singur, si o renuntat sa traga de mine sa merg cu el.

 Si mai e o faza la noi. Prietenii lui sunt militari toti, prieteni cu care eu n-am nik in comun. Ei vorbesc , ei inteleg. Prietenii mei au fost genul meu, gen cu care nu are el nimic in comun. Iar faptul ca ne mutam asa des, nu ne prea da voie sa ne facem prieteni de suflet, asa ca suntem singuri mereu. Acu, chiar daca vreau sa ies, n-am cu cine. Cine zicea? Noroc de RomPortal !!!

Am facut tot felul de compromisuri si o mers perfect pana acu.

---

Life is full of dreams.If you don't dream ...go to sleep.

AdrianaLo:

 As fi crezut ca e el mai retras, dar am observat ca si familia si prietenii lui sint la fel. Este oare asta o particularitate a americanilor? Cu bine!

 

Si sotul meu e american dar nu e nimic din ceea ce spuneti voi. Faptul ca are ceva sange romanesc in vene(bunica lui e romanca) o fi cauza?

Iesim la muzee in weekend, prin parc, cam de 2 ori pe luna iesim din oras si plecam la "tara" sa ne recreem, ne place sa calatorim, mergem la concerte, film, iesim la restaurant, prin baruri , ne place sa facem shopping in antique stores, etc etc. Problema la noi e ca avem copilul iar cu el nu prea putem iesi asa des ... iar ca sa angajezi un babysitter aici de fiecare data cand ai chef de iesit, ramai cu buzunarul gol. Intr-adevar in timpul saptamanii stam mai mult pe-acasa din cauza oboselii dar cand e zi libera si mai ales avem si babysitter... profitam la maxim.

Nu cred ca delasarea asta si lipsa interesului e o caracteristica a barbatului american .... remarc asta din ceea ce-am vazut eu pe-aici prin jurul meu si din experientele alaturi de prietenii nostri americani.

Ceva ce barbatul american are in plus fata de cel roman?! ....din punctul meu de vedere,  o atitudine mult mai deschisa referitoare la egalitatea dintre barbat si femeie .

hahaha mi se pare tare amuzant topicul asta. probabil ca ma regasesc in voi si pe el in toti sotii vostri.

 

eu sunt inca in perioada de asteptare in care nu conduc, nu muncesc, nu am pe nimeni. si stau in casa si ma dau cu capul de pereti, am facut tot ce puteam face fara el: cumparaturi la centrul din colt, laundry, oprah,tyra, am citit, ma uit la friends, am terminat the O.C. ,m-am uitat chiar si la orange county housewives cu ura, vorbesc cu mama pe messenger cu orele in fiecare zi, mai merg sa cumpar cate o felicitare pt ziua cuiva din romania( e straniu cum acum nu mai uit de ziua nimanui. si asta pt ca probabil vreau sa-mi dovedesc ca inca exist), ii mai fac lui cate ceva de mancare, si asta nu pt ca asta fac sotiile ci pt ca il vad cum se bucura ( vobea cineva de faptul ca aici e altfel raportul femeie-barbat, si intr-adevar, femeia nu mai e la cratita din anii '50, nu e amuzant cat de inapoiati sunt romanii uneori ?)...in fine, numar orele pana  vine acasa si stiu cat e de obosit si suntem amandoi stresati sa nu ne ranim, el vrea sa ma scoata, eu sa-l tin in casa. si nici lui nu-i place f tare sa iasa, socializeaza, pare cel mai bun prieten, dar apoi nu -i pasa sa tina legatura.

e un om a  carui meserie se bazeaza pe calculator, daca ai putea sa-l tii mereu in fata internetului nici la baie nu s-ar duce.....e singur, s-a mutat din ny in california cu un prieten, tipul  a plecat si sotul meu drag a ramas CUC...pana am venit eu....el nu se plange...eu?! plang de cateva zile ca mi-e dor de casa, si oricat de dragut e cu mine, nu poate sa inteleaga cat de apropiati suntem noi de cei de acasa.....si e mai bine ca el, pt ca nu sufera ...

as iesi fara el, as mai respira, dar nu am cu cine, nu am pe nimeni , nu am grup de prieteni,fete,etc....aici toti sunt prea ocupati sa -si faca relatii ...muncesc sa stea pe yacht la batranete, or mie mi se pare risipa de timp sa astepti o viata intreaga o batranete care nici nu stii daca vine.in fine, e greu sa combini doua tipuri de viata. dar fiecare e liber sa faca ce vrea atata timp cat sunt legati de iubire si respect. foarte important respectul.e primul barbat pe care intr-adevar il respect.poate si pt ca e motivat si ambitios si stie ce vrea.....asta ca si paralela la multi romani care vor NUMAI in cluburi cu banii de la salariu.

speaking of fun, americanii nu stiu sa se distreze hahahahaa. STAU PE CANAPEA .STIU!!!!

si ma gandeam ca dragostea rezolva tot, ca el poate sa inlocuiasca tot ce-mi lipseste, si observ cu frica ca nu -i asa...oricat de mult il iubesc si oricat de mult vreau sa fiu cu el, ma doare sufeltul cand vad grupuri de oameni stand la masa si vorbind, asa cum faceam eu cu prietenele mele in bucuresti.

oricum majoritatea stau singuri la starbucks si mie mi se pare deprimant.......

stiu ca am deviat, dar mi-am permis, pt ca el e reprezentantul tarii asteia pe care uneori o urasc din tot sufletul.

macar odata ajunsa aici am realizat ca sunt mandra sa fiu roman,am o istorie si niste relatii care nu or sa dispara doar pt ca m-am mutat la celalalt capat al pamantului.

 

si ca sa inchei , ma scoate, dar ma simt prost pt. ca-l tarasc dupa mine cand stiu ca vrea sa stea in canapea si sa nu se mai gandeasca la nimic in timp ce se uita la " king of the hill"la sfarsitul zilei.

...nu credeam ca o persoana careia ii suna constant telefonul si care mereu avea ceva de facut a ajuns sa aiba mai putine activitati ca bunica....tot imi spune ca e temporar, dar au trecut 4 luni si innebunesc de singuratate.dragostea trebuia sa- mi fie suficienta. si din cauza asta simt ca poate nu-l iubesc indeajuns. si ca nu ar trebui sa am nevoie si de altcineva.

luminita:

tot imi spune ca e temporar, dar au trecut 4 luni si innebunesc de singuratate.dragostea trebuia sa- mi fie suficienta. si din cauza asta simt ca poate nu-l iubesc indeajuns. si ca nu ar trebui sa am nevoie si de altcineva.

...si-o sa mai stai. Este foarte greu. Majoritatea am trecut prin asta. Mai ziceam eu ca la inceput eram ca soarecele si pisica. E vorba de acomodare. El o trait ani buni singur singurel, o avut tabieturile lui,si deodata o aparut o femeie in casa lui cu tabieturile de rigoare. Am trecut prin niste etape ..mama mama...Stai linistita, il iubesti de-ajuns. Numai ca e greu sa-i demonstrezi asta cand te-a ajuns dorul de tzara si de viata pe care ai lasat-o in urma. Simti ca urasti America, ca nu e ceea ce-ti inchipuiai, vrei prieteni, nu-i ai, vrei viata sociala, n-o ai. El nu intelege nimic din ce-i explici pt ca n-a trecut prin asta. You know what? O sa fie bine !!! Iti promit .

O sa mai fie un pas mare la un moment dat. Vei merge in vizita in Romania, si vei vedea ca cei pe care i-ai lasat acolo, si-au continuat vietile lor, si tu nu prea te mai incadrezi in peisaj. Si-apoi te vei simti ( cum se spunea mai demult pe forum) " c-un picior pe-un mal, cu celalalt pe alt mal". M-am intors la el suparata, trista, vai de capul meu, mi-a pus o singura intrebare " vrei sa divortam?". Eiii si cand am auzit asta....mi-am dat seama ca EU am ales sa vin in US pt EL, si ca viata din Romania tre s-o las in Romania, si ca trebuie sa-mi incep viata in America alaturi de "omul meu" (cum imi place mie sa-l numesc). Zis si facut ! Acu-s fericita de numa, ca nu m-am lasat prada sentimentelor de dor de tzara, si ca imi traiesc viata alaturi de barbatul pe care-l iubesc, intr-o tzara pe care pe zi ce trece o iubesc si mai mult.

O sa treaca toate astea, ai sa vezi. Cu timpul va intelege si el. Eu i-am desenat pe hartie ca sa inteleaga de ce vreau romani in jurul meu. Hai ca suntem aici sa ne incurajam. Fruntea sus !

---

Life is full of dreams.If you don't dream ...go to sleep.

Asta-i barfa. <wink>
Sotii/logodnicii/boyfrenzii vostri stie? Sau nu trebuie ca ie secret?

luminita:

ii mai fac lui cate ceva de mancare, si asta nu pt ca asta fac sotiile ci pt ca il vad cum se bucura ( vobea cineva de faptul ca aici e altfel raportul femeie-barbat, si intr-adevar, femeia nu mai e la cratita din anii '50, nu e amuzant cat de inapoiati sunt romanii uneori ?)

Mda, si copiii trebuie hraniti cu ready meal-uri la fel de naturale ca chewing gum-ul; pai cum sa faca mamica de mancare, sa se-ntoarca in anii '50?

Raportul femeie-barbat... care femei?
Pipitele care se cred femei, papitoaicele care se cred doamne sau proaspetele mamici care nu sunt in stare sa dea tzatza bebelusului, ca e prea greu?

Ciorba de casa bate g-stringul.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

Dell:

Asta-i barfa. <wink>
Sotii/logodnicii/boyfrenzii vostri stie? Sau nu trebuie ca ie secret?

Bineinteles ca stie. Cui crezi ca scot ochii? Lui normal. Cine crezi ca-i "mean si selfish" ? Eu normal. De ce? Pt ca-i zic verde-n fatza tot ce-mi trece prin cap. Ca doar de asta suntem casatoriti. Imi permit sa-i spun, fara menajamente, tot ce nu-mi convine. Asa cum isi permite si el, si nu-i nici o suparare.

---

Life is full of dreams.If you don't dream ...go to sleep.

luminita:

si ma gandeam ca dragostea rezolva tot, ca el poate sa inlocuiasca tot ce-mi lipseste, si observ cu frica ca nu -i asa...oricat de mult il iubesc si oricat de mult vreau sa fiu cu el, ma doare sufeltul cand vad grupuri de oameni stand la masa si vorbind, asa cum faceam eu cu prietenele mele in bucuresti.

oricum majoritatea stau singuri la starbucks si mie mi se pare deprimant.......

(....)

...nu credeam ca o persoana careia ii suna constant telefonul si care mereu avea ceva de facut a ajuns sa aiba mai putine activitati ca bunica....tot imi spune ca e temporar, dar au trecut 4 luni si innebunesc de singuratate.dragostea trebuia sa- mi fie suficienta. si din cauza asta simt ca poate nu-l iubesc indeajuns. si ca nu ar trebui sa am nevoie si de altcineva.

 

Cu riscul de a ma alia cu sotul tau, intr-adevar e prematur sa fii asa suparata ca nu ai viata sociala... INCA. Nu au trecut decat patru luni ... e mult prea putin , de-abia te dezmeticesti , de-abia inveti ce-i cu una si cu alta, e imposibil sa vii aici din celalalt capat de lume, dintr-o cultura total diferita si sa te astepti sa ai aceleasi activitati ca si in RO just like that.

Nu stiu cum a fost cu ceilalti dar eu de-abia dupa primul an de America m-am simtit mai in largul meu si am inceput sa am prieteni .... am inceput cu unul singur si acum am destui .... nu am foarte multi dar indeajuns incat sa nu am timp sa ma vad cu ei asa des cum as vrea. In 4 ani am avut si deceptii, am avut si prieteni buni care s-au mutat, care au uitat de mine; ideea e ca mi-am facut viata sociala dupa care am tanjit atata vreme DAR a durat ceva timp. E greu la inceput dar sa stii ca nu va fi asa pentru totdeauna.

Iar primul pas in procesul acomodarii e sa incetezi a mai compara ce ai tu aici cu ce ai avut in Romania. Daca iti spui "ia uite ce de activitati aveam in Romania si ia uite ca aici stau pe canapea si ma uit la seriale idioate" si normal ca te simti dezamagita, deprimata si incepi sa te indoiesti de decizia luata. Baby steps ! Asa si tu ... asteapta sa vina actele, pe urma ai sa-ti iei un job sau o sa mergi la scoala, o sa intri intr-o rutina, ai sa incepi sa cunosti oameni - chiar daca nu-ti vor fi prieteni buni right away,important e ca ai sa te socializezi. O sa-ti iei permis, o sa conduci singura, o sa ai mai multa libertate si ai sa vezi cum totul vine de la sine, incet incet.

O sa fie bine .... totul e sa ai rabdare si sa nu te dezamagesti asa usor.

 

lumi,pot spune ca intelegi prin ce treci ,pt ca si eu mi-am imaginat ca va fi la fel cand ajung acolo,groaznic,departe de familie si prieteni..nu stiu ce imi da forta,poate unele dintre voi nu prea au ce lasa in urma,dar eu simt ca parasec tot  ce mi-e mai drag pe lumea asta..e tare greu sa te imparti,el primeaza la mine pt ca stiu ca trebui sa ma asez odata la casa mea,sa am o familie si el e asa cum mi-am dorit,ma iubeste,ma admira,ma respecta,ma ajuta ori de cate ori am nevoie,e alaturi de mine cand sunt suparata,dar e atat de departe de romania,de cultura noastra de felul nostru de a vedea lucrurile,ca romani(cu el nu pot discuta ce discut cu prietenii sau mama,simt ca nu ma intelege,desi isi da silinta) a fost educat altfel,trait in mediul acela searbad,fara prietenii de o viata legate intre colegi sau vecini,fara distractie in adevaratul sens al cuvantului(mie cateodata mi se pare glumele lui atat de seci ca-mi vine sa ma urc pe pereti)...asta e...te-ai intoarce in tara ,luminita?ai putea sa-l parasesti doar pe motivul ce ti-e dor de casa?trebuie sa fii curajoasa !si sa-ti aduci aminte  de sentimentele pe care le ai pt el si de ceea ce va leaga,de cum v-ati cunoscut si cat de frumoasa e povestea voastra de dragoste , si la viitorul vostru impreuna..

unde zici ca locuiesti?eu vin in california duminica viitoare si stau in valencia,santa clarita...esti cumva din san fernando?dc da,e ff aproape si ne putem intalni

 numai bine va doresc!

Dell:

luminita:

ii mai fac lui cate ceva de mancare, si asta nu pt ca asta fac sotiile ci pt ca il vad cum se bucura ( vobea cineva de faptul ca aici e altfel raportul femeie-barbat, si intr-adevar, femeia nu mai e la cratita din anii '50, nu e amuzant cat de inapoiati sunt romanii uneori ?)

Mda, si copiii trebuie hraniti cu ready meal-uri la fel de naturale ca chewing gum-ul; pai cum sa faca mamica de mancare, sa se-ntoarca in anii '50?

Raportul femeie-barbat... care femei?
Pipitele care se cred femei, papitoaicele care se cred doamne sau proaspetele mamici care nu sunt in stare sa dea tzatza bebelusului, ca e prea greu?

Ciorba de casa bate g-stringul.

 

Uite de-aia nu-mi place mie de majoritatea barbatilor romani iar mesajul tau  ii intruchipeaza perfect.

Ideea e ca cei care gandesc ca tine nu dau libertatea femeii de a alege de una singura ce vrea ea sa faca ... sa-si alapteze copilul sau sa-i dea formula, sa-i gateasca o ciorba sau sa-i faca un mac&cheese la microwave. Cu voi nu exista gri ... e negru si alb. Nu vrei sa-i gatesti copilului atunci esti o mama denaturata, o pipita si o pitipoaica pentru sot. Faci cum vrea sotul ... atunci esti o mama buna.

Halal soti din astia .... mai bine stai nemaritata pana la adanci batraneti, adopti un copil daca ai nevoi materne (ca sunt destui copii abandonati) si cu asta basta.

 

 

Lumi ... eu sunt dupa 9 luni de asteptat ... cu EAD aprobat din 8 ian ..... care nu a ajuns nici acum ... cu infopass peste infopass .... asa ca te inteleg foarte bine.

E foarte greu ... si frustrant ... de aceea mi-am luat doi caini nebuni . Am inceput sa fac mici activitati ... gen mers cu cainii la parc . Prietenii din tara gasesc asta patetic ... pentru mine sunt terapie curata.

Mai e si Rompotalul pa cer il citesc ca pe zire dimineata .... incerc sa trec peste partea aceasta ... desi nu in fiecare zi imi iese. Sunt zile mai bune si zile mai proaste ... dar cand imi e greu ma gandesc la timpurile cand abia asteptam sa se trezasca si vorbesc putin la telefon sau pe internet si ma mai indulcesc.

 

ups ...  am vrut sa spun ca exista Romportalul pe care il citesc ca pe ziare dimineata ... scuze.

bonepaula:

Dell:

Asta-i barfa. <wink>
Sotii/logodnicii/boyfrenzii vostri stie? Sau nu trebuie ca ie secret?

Bineinteles ca stie. Cui crezi ca scot ochii? Lui normal. Cine crezi ca-i "mean si selfish" ? Eu normal. De ce? Pt ca-i zic verde-n fatza tot ce-mi trece prin cap. Ca doar de asta suntem casatoriti. Imi permit sa-i spun, fara menajamente, tot ce nu-mi convine. Asa cum isi permite si el, si nu-i nici o suparare.

Asa si trebuie. Aprob pozitiv.

---

The infinite is in the finite of every instant. (Zen)

Cind am deschis acest topic pe forum speram, dar nu credeam ca voi declansa o reala discutie. Stateam si eu aici in patratica mea de sotie "straina" a sotului meu, incercind sa inteleg ce mi se intimpla si intrebindu-ma daca mai este si altcineva in situatia asta. Nici nu stiti cit ma bucur ca am gasit aceste mesaje de la voi toate. Nu prea stiu cum functioneaza forumul acesta din punct de vedere tehnic, credeam ca o sa primesc o notificare prin email despre updates la thread-ul deschis. N-am primit nimic, iar in seara asta mi-am zis sa deschid totusi Romportalul si am gasit aceasta surpriza placuta de la voi!

Imi face foarte bine sa stiu ca nu sint singura in situatia asta, si nu ca ar fi o situatie disperata, e un fel de durere surda pe care nu o poti impartasi nici familiei pra mult - ar zice saracuta... si poate si-ar inchipui ca lucrurile stau mai rau si si-ar face probleme din cauza mea, iar eu nu vreau asta. Nu prea poti spune nici prietenelor, fostelor colege, pentru ca pe de o parte, unele se uita la tine ca la o femeie realizata si tu ori nu vrei sa le strici iluzia sau, mai degraba, nu vrei sa auzi “I told you so”. Atunci cind nu ca te plingi, dar vrei sa impartasesti cu cineva acest aspect al vietii tale, ti se spune “ce n-as da sa fiu si eu in situatia ta, sa stau acasa”. OK, suna bine, dar pentru cit timp si in ce fel de conditii?

De obicei nu sint asa suparata pe viata, dar am 37 ani si vreau sa mai fiu tinara (desigur, voi fi intotdeauna in sufletul meu tinara) inca multa vreme de acum incolo si sa-mi petrec viata cu cineva cu zvic in el. E adevarat ca tin prea tare la sotul meu ca sa-l parasesc, dar citeodata ma apuca o criza de egoism si imi vine sa fug in lumea larga si sa-mi vad de viata mea, sa traiesc intens, asa cum imi place.

Bineinteles ca nu asta este, insa, solutia ideala. Insa pe el nu pot sa-l schimb, iar eu nu am de gind sa ma schimb deloc, eu am viata in mine si nu vreau sa imbatrinesc mai repede.

Capul sus, totusi! Trebuie sa recunsoc ca foarte multe aspecte din viata mea s-au imbunatatit de cind sint cu al meu sot, sint parti multe de care nu ma pot plinge!

Va imbratisez pe toate, va multumesc pentru mesajele voastre!