About Justinia

A piece of J...  [;)]

Sufletul meu, unul, a mers de multe ori pe urma paşilor tăi; ştia că te caută fără nici un rost, dar avea nevoie de lumina aceea dătătoare de viaţă din sufletul tău.

Într-o după-amiază, am pornit către casa în care locuieşti cu un alt suflet, însoţită de celălalt suflet al meu. N-am vrut ca el să ştie că te caut, dar poate că eu şi drumul făceam un amalgam care ardea spaţiul înserării, pentru că a simţit şi mi-a spus: Tot pe el îl cauţi… „Uneori, sufletul aleargă pe cărări doar de el ştiute şi atunci ne aflăm în locuri pe care raţiunea nu ştie cum să le explice. Important e că sunt cu tine acum, celălalt suflet al meu!”

A plecat fruntea trist şi am mers împreună pe drumul de întoarcere. În noi era clar că cineva ne tulbura echilibrul, un echilibru foarte fragil, ca o pânză de păianjen ţesută peste o prăpastie. Dacă vrei, poţi să rămâi cu el… „Dacă vreau… Nici măcar dacă aş vrea, n-aş reuşi. Sufletul după care alerg eu are o lume a lui. Iar eu am o lume a mea.” M-a privit timid şi mi-a strâns mâna uşor: "Ştii…? Te iubesc." „Şi mi-o spui aşa direct?”